nothing lasts forever...

see me.

2012-02-05T13:43:00.000-08:00

daca as fi atins vreodata un fulg, jur ca s-ar fi prefacut in aur! stiu ca eram naivi, stim toti acum. credeam ca doar pentru ca aroganta facea parte din caracterul nostru era de-a drept a noastra. si nu a fost! am crezut ca zeii sunt mituri iar noi suntem zei, undeva inauntru stiam ca suntem importanti...that we matter. and we didnt! credeam cu tarie ca daca cineva va reusi sa faca ceva, noi vom fi aceea, caci putem! suntem artisti neintelesi plini de profunzime! cu unghiile colorate in culori tipatoare si cu creioane asezate prin par. cu orice chestie care ar fi atras atentia si orice lucru ce ar fi socat pe cineva, noi puteam! caci noi putem. nu vroiam sa atrag atentia, contrar parerilor din jurul meu. vroiam sa ma descopar si undeva prin toata imbulzeala din cei patru ani m-am pierdut. inainte sa ma descopar vreodata! si am murit. ani de liceu cand tii soarele in mana si te crezi legendar prometeu. si am murit. si am murit. si am murit.

rumour has it.

2012-02-01T11:18:00.000-08:00

sangele zbura prin corp cu o viteza surprinzatoare. se ingramadea in canalele de pe langa inima iar apoi, parca la comanda, tot corpul tremura incet in timp ce inima batea mai tare. era ca si cand as fi inghitit o boxa sau ceva de genul asta! imi imaginam celulele cum se pun sa danseze si cum intreg corpul are o petrecere. imi simteam picioarele lipsite de vlaga si obrajii cum incep sa mi se inroseasca. si as fi vrut sa inteleaga. sa imi prinda mana cu stangacie si apoi, cu un gest inofensiv sa-mi acord o imbratisare. sa ma stranga tare in brate pana cand trupul mi se linisteste si inima isi revine la normal. iar apoi sa-si treaca mana prin parul meu, sa mi-l aseze inestetic dupa ureche si cu buzele tremurandu-i de frig sa ma sarute. sa simt multitudinea de fluturasi cum se napustesc asupra mea si cum tot universul se prabuseste in jurul meu. sa inchid ochii si eu si el si cateva lacrimi sa-mi zboare de pe gene in timp ce ma musca incet de buza inferioara si apoi ma lasa asa.

it was so easy.

2012-01-28T19:17:00.000-08:00

...and the words so sweet.

please,God, I beg you, just kill me or let me live. si daca Tu te hotarasti sa ma omori, fa-o repede si dulce, ca si cand ai concepe intreaga mea viata intr-o ultima intamplare. probabil un cosmar dragut sau o dulce alinare! si daca totusi ma lasi sa traiesc, lasa-ma sa o fac in pace! fara frica. fara vise spulberate sau ganduri sinucigase.

sway.

2012-01-27T19:57:00.001-08:00

ii simteam buzele apasandu-mi obrajii si pret de o clipa inchideam ochii sperand ca momentul sa nu se stinga. apoi isi atingea buzele de ale mele si aveam senzatia ca undeva, prin Narnia, se nasc unicorni si zboara curcubee. incet. agale. parca vrand sa ma linisteasca. parca daca ar fi rupt momentul intreg universul s-ar fi sfarsit. si asa credeam ca e. credeam ca undeva, in lume, in acel moment minuscul, un om a fost salvat doar de sarutul nostru! si apoi se indeparteaza! ma priveste in ochii si zambeste si o parte din moment se stinge si ramane in suspans pe undeva prin apropriere.

fucked up. insecure. emotional. suicidal. messed up. broken. I'm okay. I'm okay. I'm okay....I'm always okay. :)

poate marti, poate joi.

2012-01-26T02:23:00.000-08:00

...poate peste un an sau poate doi.

stau. doar stau in timp ce zboara timpul pe maine. am pierdut o secunda. uite, inca una. a trecut un minut. inca unul. si inca unul. iar eu stau. inca stau! si ei se misca. cei ce mi-au fost colegi se misca! fotograful devine in sfarsit fotograf. baiatul ce desena fain are doua locuri de munca si isi strange bani de casa. ea e la faculta, invata de zor in sesiune. fecioara e plecata din tara si se bucura de frigul Nordului. pana si cel pe care nu-l suportam merge, cu pasi repezi inainte. pana si el isi asteapta viitorul si isi consuma timpul intre prietena lucru si faculta. pana si el. pana si el.

iar eu stau. mor. astept sa mor si nici asta nu mai vine. suna atat de dramatic...e atat de dramatic. stau, doar stau si parti din mine se insira pe jos si se preling pe podea urland. stau! si asta ma ucide. m-am saturat sa stau...nu mai vreau zile libere si nopti dormite. nu mai vreau dimineti in loc de pranz si lacrimi pe obraji. m-am saturat sa adorm plangand in fiecare seara sperand ca poate maine nu ma voi mai trezi. nu mai vreau sa stau....asta ma omoara!

light.

2012-01-24T16:32:00.000-08:00

urla pamantul sub zgomotele moarte. se cutremurau copacii uzi si goi, totul se petrecea mult prea repede iar sub focurile de arma ramaneau doar cadavre. Opera era impanzita de tipete si frumoasa Catedrala inchisa. sange inchegat pe pantaloni uzati ai unui soldat. lacrimi si durere pe fetele batrane si triste ale cetatenilor iesiti in strada. pancarte rupte si murdare aruncate cat-colo. nu se asteptasera ca Guvernul sa riposteze sau armata sa-i calce in picioare. ferestrele tipau sub gloantele asvarlite din neatentie. cativa soldati se stingeau incet cu arma in mana tremurand. le puteai simti frica din priviri. degetele murdare de pamant tineau sfioase cate o tigara care se fuma singura. niciunul nu era dependent si probabil nici o mai facuse vreodata dar le era frica! intreg orasul se afunda tot mai adanc in tipete de copil mort. totul ramasese imortalizat in poze si istoria se scrisese pe cladiri. se asternuse frumos pe orice piatra ca si un strop de sange. aerul rece si greoi ducea povara grea a dezvaluiri. cei lasati in viata isi aminteau. toti plangeau. Timisoara se scalda in pura nebunie! intreg orasul murea si reinvia la fiecare cinci secunde. un foc de arma era de ajuns sa trezeasca un cartier intreg. un graffiti pe un perete si o natiune brusc invia. un strop de sange pe un trotuar lipsit de zapada si orice cetatean isi amintea.
oare mai vad si acum armele grele in mainile armatei romane? oare mai aud noaptea in somn tipetele celor ce s-au stins? oare isi mai amintesc zgomotul fulgerator al focurilor de arma si sentimentul libertatii cand in sfarsit credeau ca s-a sfarsit? oare mai simt sentimentul viclean al reusitei si fiorii groazei cand trec pe langa Opera? oare de asta tot ei sunt cei ce ies in strada....? daca moare, de cumva se stinge generatia ce a facut din Timisoara oras liber al Romaniei, daca cumva trupurile lor raman uitate prin cimitire sau pancartele pe care le-au tinut in mana atata timp putrezesc. daca, printr-o oarecare ciudata intamplare reusesc sa porneasca din nou revolutia si armele ucigatoare ii infrang, daca asta se intampla, guvernul va castiga caci noi nu vom iesi. nu pentru ca nu am vrea sa se schimbe ceva, ci pentru ca nu intelegem viata si nu putem accepta moartea. pentru ca ne-am nascut intr-o lume declarata vie si 89 sunt doar doua cifre intr-o istorie bogata. ne-am nascut mandrindu-ne ca suntem timisoreni cand in centru urla doar batrani in strada!

shame on me.

punct.

2012-01-18T03:41:00.000-08:00

nu mai pot, nu mai rezist, se inchide lumea-n mine,
si plang si urlu si ma zbat si nu-mi e deloc bine.
vine vara, trece iarna, anotimpurile mor
de-as muri si eu cu ele, sa ramana-n urma dor.

sa ramana doar vorbe si cateva fapte razvratite,
printre degetele moarte doua-trei brave cuvinte,
sa se stinga pe-ndata cerul si sa urle tare,
caci s-a sinucis copila-nainte sa ajunga mare.

sa inchida ai mei cosul in care voi dormi pe veci,
si sa nu ii doara prea tare dar nici sa nu-i lase reci,
sa ma planga o zi-doua apoi sa treaca mai departe,
caci am vrut sa mor, de frica, caci el nu ma lasa in pace.

2012-01-07T02:42:00.001-08:00

sunt soapte prin aer ce probabil imi spun ce ar trebui sa fac. probabil sta cineva in fiecare noapte la urechea mea si imi spune cum ar trebui sa actionez. probabil aud sunetul mut in momentul in care buzele i se ating pentru a scoate un nou cuvant! poate daca incerc, daca ma straduiesc sa fiu mai atenta, poate daca imi dau jos castile si in timp ce adorm ma chinui sa raman treaza, poate voi intelege, voi remarca, voi stii unde merg cu viata mea.
nu cred ca voi fi niciodata in stare sa explic cuiva cum ma simt sau ce simt. nu am fost niciodata prea buna la cuvinte si cu atat mai putin la interactiunea cu oamenii. nu am crezut ca voi ajunge in punctul in care nimic nu pare sa reziste mai mult decat un vis. am nevoie de o supradoza de ceva! de orice. de vise! vreau vise. multe! sa se arunce asupra mea si sa ma inece. sa nu vad realitatea de ele si sa merg cu ochii inchisi pe strada ascunsa in naivitatea propriului caracter. vreau sa sorb ceaiul si sa ma simt ca si cand as gusta din elixirul vietii, vreau rime. multe rime! albe, negre. colorate! curcubee si inorogi. vreau tot ce imi ofera povestiile nemuritoare. nu vreau sa le citesc caci am citit prea multe basme, vreau sa le simt, sa le gust, sa fie ale mele! sa rup pagini din carti si ma transpun in ele. vreau viata si imaginatie scursa din paharele unei copiilari trecute. vreau sa opresc timpul si sa se scurga universul pe langa mine. sa treaca tot in timp ce eu raman pe loc! vreau sa stau. sa respir! sa privesc in sus spre cer si cineva sa ma trasneasca. vreau sa plang si sa rad pentru faptul ca mi-am jupuit pielea de pe genunchiul stang. vreau sa ma doara piciorul si sa mananc compot cu aceeasi inocenta cu care il mancam la zece ani. vreau sa sarut mai mult. vreau sa imbratisez mai mult. sa rad mai mult. vreau sa traiesc mai mult intr-o lume care nu exista sau sa mor in realitatea asta. nu vreau 2012 la fel cum nu am vrut 2011, vreau un an neexistent intr-o lume in care nu conteaza! nu vreau Timisoara Iasi Suceava sau Ploiesti, vreau un oras creat pentru o poveste, vreau The Shire sau intreg Hobbiton daca se poate. nu vreau timp, minute sau secunde pierdute in nestire, vreau ceasuri blocate la o ora intamplatoare. nu vreau Exit Irish Bruiaj sau Scartz, vreau un ceai si o savarina undeva la mare. nu vreau ce poate sa-mi ofere intreg universul la un loc! vreau tot ce nu exista si nu va exista, vreau propria lume in care toti intra doar cu permisiunea mea!

parfum.

2012-01-05T17:13:00.001-08:00

ploua. ploua tare! cu picaturi mici si rapide, intreg cerul se revarsa peste Banat. ploaia nu se auzea dinauntru, din micutul pub frecventat de prea multi, nu se auzea deloc si daca nu stiai puteai sa juri ca afara e plina primavara. ii simteam mainile reci intra ale mele, fiorii se strecurau incet prin buricul degetelor si circulau apoi in intreaga palma racindu-mi si mie mainile. ii simteam parfumul si aveam senzatia ca daca il inspir suficient de tare am sa pot sa-l iau acasa. ii ador parfumul! din cand in cand, chiar si mainile mele pastreaza mirosul lui si am senzatia ca va ramane pentru multa vreme, desi dispare, se disipa singur printre particulele nesanatoase ale fumului de tigara. dar ii ador parfumul! nu doar pentru ca e parfum barbatesc, ci pentru ca nu are nici o idee ca il ador. nu miroase a nimic anume, e doar parfum! probabil daca l-as fi simtit in vreo alta circumstanta nu mi-as fi dat seama ca imi place atat de tare, dar i-a ramas impregnant in piele si de fiecare data cand ma aproprii de gatul lui simt mirosul puternic al parfumul ramas in piele. buzele ii ating incet gatul si pentru cateva secunde am senzatia ca se scurg fiori prin sira spinarii. apoi musc! pana cand il simt cum se incoarda si stiu ca undeva inauntrul lui, un copil mai sensibil urla de durere. si imi place! nu ma deranjeaza sa stiu ca pruncul se zbate si da din picioare. ii dau drumul si simt cum se calmeaza si cum intreg corpul se relaxeaza. sangele ii pulseaza la fel, fara nici o schimbare si gatul i se inroseste in locul in care tocmai mi-am infipt dinti. ii sarut incet semnul pe care l-am facut ca si cand mi-as lasa amprenta pe el. zambeste si ochii i se mijesc ascunzandu-i pata maronie din ochiul drept.

sebs.

2012-01-01T14:57:00.000-08:00

eram acolo si il vazusem. se agita inainte ca sa aibe vreun motiv pentru asta. asta face el. asa e! se agita pur si simplu din nimicuri de parca daca s-ar grabi el sa faca...nimic, intreg universul ar sari la acelas pas cu el. ii vazusem ochi usor dilatati. imi aminteau de visele mele legate de 30seconds to mars si de discutia cu un amic comun ce imi spunea clar si raspicat, sa uit. si am incercat. am uitat! nu am mai cerut mijloace de comunicare nimanui. nu am mai incercat nimic. era copilul ce fura dude intr-o zi de vara, pruncul ce vroia neaparat o cuba libre in retro. el era! si l-am vazut. m-am asezat langa el incercand sa ma bag cumva in seama. si n-am putut. si incercam random facts si totul indica la its not gonna happen. apoi am dansat. nu cu el. cu altii. si a venit si ma luat. si nu am stiut. am vorbit, am crezut ca ma priveste prin ochii albastri precum o copilandra. credeam. ma sarutat. inca cred. si l-am sarutat inapoi cu o bucurie imensa batandumise-n piciorul stang. erau emotii! emotii adunate si revarsate in prima zi a noului an ce va schimba caracterul meu de copil infantil. l-am sarutat. pe el! copilul ce vroia dude intr-o zi lunga de vara.

first day.

2012-01-01T00:26:00.000-08:00

a inceput. conometrul a pornit, minutele se scurg in nestire...366 de zile! 366 de zile se astern curate inaintea mea. trei sute saisezi si sase! ma simt de parca completez ceva formular de ridicare a banilor sau vechiile cecuri de scoatere a alocatiei din generala. a fost dragut revelionul asta. imi pare rau insa ca mi-am incalcat umila porunca pe care am facut-o in fata mea si a Lui. imi pare tare rau de asta si sper ca pedeapsa mea sa fie blanda sau neexistenta. la norocul meu sigur va fi imensa dar sper, inca mai sper caci e tot ce mi-a mai ramas.

mai tii minte 30seconds to mars si sebs?
imi amintesc copile, imi amintesc.
ma gandesc ca au avut dreptate atunci cand au zis ca daca iti doresti ceva la un moment dat in viata il vei primi. te rog sa nu se termine brusc inainte sa inceapa. te rog sa nu fie asa.

Ajuta-ma, caci fara Tine, nu stiu cum voi mai trai.

Last day.

2011-12-31T01:55:00.000-08:00

Dear God,

La fel ca anul trecut, iti incredintez aceasta scrisoare. Sper ca impactul pe care il va avea in fata Ta va fi mai mare ca cel pe care L-ai avut anul trecut! A fost un an groaznic pentru mine, din mai multe puncte de vedere. Tu stii asta! Deasemenea stii ca nu glumesc cand spun ca daca anul viitor nu va fi mai ok, voi lua niste masuri. Iti multumesc totusi pentru doza brusca de realitate -pe care nu am cerut-o- dar am primit-o. Iti multumesc pentru paharul cu apa rece pe care mi l-ai aruncat in fata exact cand visam mai frumos. Iti multumesc pentru zilele in care am plans in continuu si pentru ajunul Craciunului in care, deasemenea, am plans. Iti multumesc pentru tot! Si nu, nu sunt ironica. Sincer iti multumesc, caci undeva, intr-un punct al vietii mele, astea imi vor servi drept experienta. Te rog ai grija de ei. De toti! De cei dragi mie. Nu-i lasa chiar daca multi dintre ei afirma ca Tu nu existi. Nu-i lasa! Caci vor fi momente cand vor avea nevoie de Tine. Iti multumesc pentru excursia din Germania, mi-ar fi placut sa vad mai multe dar a fost ok si asa. Iti multumesc ca inca respir, desi probabil, cateodata, alternativa ar fi fost mai draguta.
Iti multumesc pentru tot si te rog, ai grija de mine si nu ma mai fa sa trec prin ce am trecut anul precedent.

Cu drag,
Lala.

thinking.

2011-12-08T13:18:00.000-08:00

M-am gandit de multe ori cum ar fi, mi-am imaginat din toate punctele de vedere posibile si cateodata chiar credeam ca am curajul sa o fac, ca nu e mare lucru, doar un somn nesfarsit! M-am gandit de atatea ori incat parca nici nu mai e important, parca doar astept urmatorul lucru care sa ma darame suficient de mult cat sa fac pasul. M-am gandit si la solutia cea mai buna, nu as putea sa leg de gatul meu o funie sau alta chestie...nu as putea face asta niciodata, dar sa sari...de undeva, cat mai sus! Probabil ceva istoric, o cladire frumoasa. Catedrala! Catedrala e frumoasa. Sa sari pur si simplu, sa simti adrenalina si apoi lovitura brusca, imbratisarea aia rece a asfaltului. Sa scrii mesaje la toata lumea inainte sa se intample, sa le explici sentimente, sa le spui ca ii iubesti. Sa iti imbratisezi sora si sa iti saruti tatal pe obraz - gest incredibil de ciudat din partea ta, nu faci asta niciodata. Sa iesi la un suc cu fratetu si sa-i strangi politicos mana. Si apoi sa sari. Doar sa sari! Nu te mai uita inapoi, nu te mai gandi, sa taca totul pentru totdeauna...cateodata ma gandesc cat de frumos ar fi.

he.

2011-12-04T11:45:00.001-08:00

When I ask him if he likes me, I suddenly felt blue, like all the magic in the world stayed in that little world.

loa.

2011-12-02T02:00:00.000-08:00

si incerc sa ma trezesc din starea asta de ebrietate. de parca daca eu ma opresc din dansat intreg universul se va opri odata cu mine! incerc sa ma gandesc, sa inspectez, poate-poate raspunsurile se afla undeva printre micutii mei neuroni ciudati. si nu gasesc nimic! si tac. ma prabusesc in aceeiasi stare enervanta ce nu ma lasa sa realizez in ce zi suntem sau unde sunt. e trist si tragic, nu ma simt in siguranta aici desi e acasa! as vrea sa plec, sa las totul in urma si sa plec. sa nu-mi mai fie frica de un idiot ce e obsedat de mine de atata timp, sa nu tremur de fiecare data cand aud telefonul sunand sau cand bate cineva la usa. caci mi se face inima mica mica de tot si fuge sangele prin corp de spaima. imi zdrangane in creier amintirea cand l-am cunoscut, si as vrea sa uit. si pe langa cel ce nu reuseste sa priceapa ca nu vreau sa ma deranjeze, mai sunt atatea chestii. atatea nereusite. dezamagiri. iluzii! sperante neimplinite!

unde e copilul ce putea sa munte muntii din credinta?

eragon.

2011-11-25T07:48:00.000-08:00

idiot. idiot! copil idiot umplut cu sentimente proaste! de ce trebuie sa ii sari in brate atarnadute singura de gatul lui de fiecare data cand il vezi? de ce iti lipesti buzele de obrazul lui cu atat duiosie de fiecare data cand va luati ramas-bun? de ce nu poti sa dormi fara sa-l lasi sa stie ca te gandesti la el si ca vrei sa aibe parte de un somn usor?
culca-te. adormi! ramai ca si un erou din carte suspendat printre pagini. nu te gandi!nu la el. nu la el. nu la el. nu la zambetul ala nenorocit pe care il are de fiecare data cand te priveste, sau momentul in care te cuprinde cu bratele si te simti in siguranta. nu te gandi la felul cum se imbraca sau la parul ciufulit carliontat. nu te gandi la ochii lui sau la faptul ca aveti atat de multe in comun. nu te mai gandi la el copil idiot umplut cu sentimente proaste!!!

ciocolata calda.

2011-11-24T03:21:00.000-08:00

vorbeam cu mine. uneori, cand telefonul sta mort la incarcat sau cand facebook-ul adoarme printre paginile de net deschise, mai vorbesc cu mine. nu pentru ca nu am cu cine sa vorbesc neaparat ci pentru ca intr-o oarecare masura, imi dau cele mai grozave sfaturi. vorbeam cu mine despre viata, despre sensul ei si toate porcariile astea ce se aduna in timp, de parca la sfarsitul fiecarui an cineva sta cu un creion in mana si termina de redactat capitole apoi le transpune frumos in doua-trei cuvinte si formeaza un titlu, iar cand intreaga carte e gata o preda unei librari pe post de donatie si sta langa usa asteptand sa intre vreun cititor disperat si sa o ia. si ramane acolo! uitata pe unul din rafturiile din spate, intreaga ta viata ramane moarta, adormita printre niste pagini de carte.

so this is ..?

2011-11-17T12:59:00.000-08:00

serios?! asta e tot...? se transpun cumva mizeriile in mine? poate ma trezesc intr-o zi si aflu ca sunt actrita principala din the truman show, poate am noroc si defapt nimic din anul asta nu sa intamplat! poate sunt in inception -si odata cu gandul asta incerc sa ma gandesc cum am ajuns aici- si reusesc, deci teoria e falsa. poate cineva scrie o carte si defapt sunt doar un personaj secundar amarat! poate mor in ultimele pagini sau poate pur si simplu scriitorul va uita de mine si ma va lasa sa plutesc printre cuvinte. poate nimic nu e adevarat, poate imi va suna telefonul si la capatul celalalt al retelei va fi Dumnezeu sau viata si imi va spune ca a gresit.

si astept. si stau. si nimic! telefonul e mort pe masa, ticaie din cand in cand din cauza lipsei de baterie. pluteste un miros de tigara, ceea ce e ironic caci nu fumez, dar ei fumeaza. cana ce am primit-o la prima mea reprezentatie de la teatru sta pe birou. daca numa ar putea vorbi...
chiar si ea mi-ar zice ca e dezamagita. ca am failuit-o in ultimul hal si ca nu se astepta!
this is the life they talked about?! well, it sucks. and i don't like it at all!

skyscraper.

2011-10-07T07:22:00.000-07:00

last day. am doar 18 ani.

bucati de hartie in loc de suflete amare
usoare urme de picioare pictate pe catedrale,
un zgarie-nori iti distruge dimineata,
un soare rasare in timp ce altul isi ia viata.

milioane de mesaje pe o pagina goala,
copii creati dintr-un tub de cerneala,
o intamplare la care iei o nota mica,
incet incet viata te pica.

optuspe amintiri pierdute pe o banca
in timp ce alte optuspe inoata intr-o balta,
optuspe sentimente se inghesuie in tine
opt octombrie si totul cica tre sa fie despre mine.

fb.

2011-09-29T13:05:00.000-07:00

a trecut atat de mult. am senzatia ca timpul sa scurs prea repede, parca a fugit ca si cand l-as fi speriat sau ceva de genul asta. acum e molesit, ranit, gata-gata sa se ascunda printr-un bar sa-si linga ranile in pace. stiu asta! simt asta. probabil asta e cel mai enervant, faptul ca sunt atat de convinsa de un lucru atat de imposibil incat nu tin de cont nimic altceva. inca mai zambesc cand aud cate o fraza ce ma duce cu gandul la vreuna din 'aventurile' uitate prin vreun coltisor al memoriei mele. inca mai zambesc si apoi ma trezesc brusc la realitate si multitudinea de dorinte ce candva ma loveau se sparge si cade. si cade. si cade. si stiu ca am folosit si de atat de multe ori dar parca nu e suficient, parca as mai spune de multe ori 'si si si' precum o repetitie enervanta, precum un radio ce sa stricat inainte de vreme. si am facut aia. si aialalta. cert e ca nu am facut nimic! si nimicul continua sa ma pandeasca. am ajuns sa tin umbra pamantului degeaba, de parca computerul nu poate porni fara mine sau scaunul va muri incet daca eu nu voi mai sta pe el. patul imi sopteste bland in fiecare seara propria lui melodie de ramas-bun desi stie si el ca peste aprox 12 ore ma voi intoarce. fiecare zgomot fiecare iluzie intiparita in minte imi aminteste ca acum nu sunt nimic. nu apartin nimanui. si sentimentul nu e de libertate. nu simt triumful incadrat in mijlocul inimii mele si nici fluturasi gloriei cum se zbat in stomacel. simt dezgust. distret. si un sentiment ciudat cunoscut drept mila. am senzatia ca am decazut atat de mult incat sunt impregnata cu un miros specific, de parca daca cineva pe care deabea il cunosc inchide ochii pe strada si trece pe langa mine ma va mirosi. va stii ca sunt acolo. eu, copilul ce a uitat sa se trezeasca din visare. am visat prea mult, am realizat prea putin, m-au daramat prea multe si sunt singura care pare sa observe. nu sunt ok. nu am cum sa fiu cand peste o saptamana si o zi se implineste un an de cand credeam ca voi indeplini ceva. se scurge viata precum nisipul din clepsidra, si cel mai trist e ca se scurge in fata mea.

mai sus.

2011-09-26T10:46:00.000-07:00

zgomotul masinilor de pe strada parea sa persiste chiar si dupa culoarea verde a semaforului. cupluri treceau agale zambind in imp ce batranei se sprijineau pe marginea trotuarului in bastonul ros de timp. vreo doi catei isi cauta cina pe iarba si un copil plangea in carucior. soarele se ascunsese demult si doar amintirea a ceea ce a fost odata zi mai ramasese. lumea se ducea incet incet spre casa parca rupti dintr-o poveste scrisa de mos ene. nimic magic. nimic ireal. nimic iesit din comun nu strabatea in noaptea aia orasul. un baiat iesea din scara, era urmat de inca trei. mergeau incet zambind savurand probabil ultimele clipe de libertate caci in curand incepe facultatea. tatuajele dormeau pe bratul lui in timp ce palaria arata mai degraba cu un joben asezata peste parul negru ciufulit. ochii inspectau trotuarul si pret de o secunda am avut impresia ca il cunosc. ma salutat razand si mi-a zambit.

neurotic.

2011-09-09T13:39:00.000-07:00

nimic. absolut nimic! totul se schimba. copii ce au devenit maturi peste noapte. liste de examene picate. respins. respins. respins. adult pe punctul de a-si lua viata. copilandru gata-gata sa se sinucida. norocul scris in frunte a celor ce il meritau. zambetele reusite unor pustani. lacrimi. multe lacrimi varsate pentru o bucata de hartie colorata! unghii roase! totul se arunca peste mine. se baga in fiinta mea cu forta si incep incet sa-mi amintesc. sa plang. sa jelesc amintirea unor anii pierduti! am ratat. am failuit asa cum nu credeam vreodata ca o sa o fac!
mi-e frica. si chiar vreau sa inceteze zgomotul asta ce persista in vocea fiecarei persoane cu care vorbesc. reprosul din spatele cuvintelor! felul in care fiecare imbratisare pare sa ma condamne. orice sarut determinat sa fie o sentinta. fiecare gand intiparit in minte. vreau sa termine odata! sa taca toti pentru o secunda. sa fie o clipa, un minut, in care creierul sa-mi amorteasca. si toti sa se stinga!

dear God.

2011-08-28T04:12:00.001-07:00

please.

for her.3

2011-08-21T07:46:00.000-07:00

bere, vodka & absinth.

yeap. yeap. stiu ce gandesti in momentul asta. iti trec prin minte imaginile din seara aia in manufactura. e duminica btw. inca o duminica! e cald. iar! ascult can't stop, de la rhcp. damn melodia aia e geniala! baa, cand vii?! m-am saturat sa vorbesc cu blogu'. apropo, ieri, am dat de cel-ce-iti-e-prieten-si-nu-numai, tocmai ajunsese din italia. atunci intra in scara. [da i know. stalker!!!!]! tocmai a intrat alec pe mine. e amuzant, avand in vedere ca intra pe mine doar ca sa ma cheme undeva. sunt curioasa unde de data asta. apropo, stii ca ma joc sims, mna, caracteru meu e asa sluty. o cheama Astrid. I really like her! ba, serios, cand vii? o sa scriu pe o scandura numele tau si merg cu ea in manufactura. oare o serveste cu alcool?!

maine se intorc cercetasii. si nici n-am cu cine sa fac misto!

.hate you!!!

hugs,
Lala

for her.2

2011-08-20T04:32:00.000-07:00

e sambata. si e cald! tare. urasc vara. deabea astept sa vina toamna..si iarna. scumpa iarna! decembrie. craciun. zapada! tu cand vii? am uitat sa te intreb cat stai acolo. cum e?! macar tu stai pe plaja si mananci capsuni. eu stau acasa. vacanta asta e oribila. serios! cea mai naspa pe care am avut-o. atata de boring. nu fac nimic toata ziua, citesc sau ma uit la filme. apoi seara ies cu colegii [care devin din ce in ce mai plictisitori] sau cu edwin sau cu alte persoane cu care mereu e aceeiasi poveste, nimic special. azi ies cu theo. si deea si alma. da, deea sa intors din madrid. deabea astept sa plec! serios. de tot. sa ma mut odata. sa pastrez legatura doar prin net. sunt curioasa cati o sa ma mai intrebe de sanatate atunci cand voi fi la prea multi km departare. la inceput o sa-mi fie dor. apoi dorul se va imparti. imi va fi dor de unii, iar fata de altii o sa simt doar o usoara nostalgie pana cand aia se preschimba intr-un sentiment irelevant. deabea astept! serios. deabea astept!!!

sper sa vii odata acasa. timisoara pare mai putin imputita cand sufera mai multi in ea.

hugs,
Lala.

for her.

2011-08-17T12:20:00.000-07:00

mna. imi e lene sa-ti scriu! asa ca o sa fac din postarea asta prima pagina a jurnalului ala dubios de care iti spuneam. ti-am dat mesaj. nu ai raspuns. banuiesc ca nu ai roamingul activat sau ceva de genu. e ok! oricum nu aveai ce sa-mi zici. era genul ala de mesaj idiot. probabil l-ai si citit deja din moment ce citesti asta! cum a fost?! cum arata felix-ul la inceputul mijlocului lui august?! dar spania?.
aici nimic nu e prea diferit. momentan port o discutie cu un tip. prieten de a lu edwin. ma intreaba daca am chef sa merg la el la film. am spus nu. nimic special. am fost la buzias cu adi si colegi mei. si erwin si gabi pe care nu-i stii. dar nu conteaza. si am facut pana. apoi la timis. apoi ma adus acasa. mi sa rupt ata aia de la incheietura. am pastrat-o pe undeva. dar nu prea mai conteaza. i dont like him anymore. am vorbit cu tipul cel cu voce faina. nimic important. o discutie inceata si seaca! nimic iesit din comun. tu?! cu prietenul care-nu-mai-e-doar-prieten-de-ceva-vreme-dar-totusi-este?! inca iti e dor?! sau ti-a trecut?

am sa-ti mai scriu. pe cuvant de cercetas pe care tu nu il suporti.
hugs, Lala.

de veghe in lanul de secara.

2011-08-16T11:16:00.000-07:00

bancile lipsite de viata pe tot parcursul iernii sunt acuma pline. multe zgomote si ganduri rasuna in piata unirii. se zdrobesc de statuia pe care multi nici nu o observa. se preling prin apa rece si trec mai departe de biserica aia ce pare sa stea acolo doar de dragul arhitecturii. unele se revarsa asupra painii si apoi se inghesuie undeva in papillon la o cafa. barmanii nu le primesc, asa ca pleaca. isi fac loc inapoi pe banci. cautand cu disperare ceva de care sa se agate. un grup de oameni susotesc mult prea tare. un cuplu se saruta in picioare. un copil calca pe iarba - cumva asta le deranjeaza. doi politisti se plimba nepasatori printre terase. langa ei un grup de minori fumeaza. nimic extraordinar. nimic iesit din comun. desi fumeaza iarba!
acolo, pe bancutele alea jegoase din uniri. acolo a ramas imprimata adolescenta prea multor oameni. au ramas ganduri! un prim sarut. prima tigara. povestile pe care le spuneai celei mai bune prietene. jocuri idioate. o lacrimi. doua. trei!. o imbratisare. un ultim gand. jale. totul a ramas acolo. ca si cum ar fi vrut sa tina minte. si le doare!
simt asta. simti si tu. oricine ai fi tu. tragi de ele si le muti din locul lor initial. si scartaie incet sub tine, semn ca le deranjezi dintr-un somn profund. le zdrobesti amintirile si le impovarezi cu greselile adolescentei tale. le doare! si nu-ti pasa. nimanui nu-i pasa de bancutele nenorocite din uniri. iarna sunt goale. ingreunate doar de un strat subtire de zapada si multe amintiri ce persista. cu prima raza de soare lumea se aduna. isi aduna amintirile acumulate si le revarsa acolo ca si cand ar fi un jurnal tacut. cel mai bun prieten. asta sunt. asta au fost dintotdeauna. si nimeni nu stie, caci nimeni nu vede. e cel mai bun prieten al orasului de pe bega.

cronică.

2011-08-10T07:18:00.000-07:00

ejhdshfudvhgfnkytgergvuhtngbre

<3 muse.

valerie.

2011-07-28T05:59:00.000-07:00

isi fac cuib paianjeni undeva inauntrul meu. se inmultesc incontinuu desenand panze pe langa organele mele. a fost unul la inceut. unul singur, mic, nesemnificativ, ce sa adaptat la viata antisociala a unui trup distrus. cumva sa inmultit, ca si cand ar fi fost un animal special, gata-gata sa smulga dorintele neimplinite ale unei adolescente naive. imi pulseaza acum stomacul intr-un mod ciudat, de parca cineva ar fi pus o boxa inauntru si ar fi dat drumul tare pe un ritm de dnb.
e inuman! si nu mai imi place. parul imi zgarie barbia lin, amintindu-mi ca l-am taiat intr-o zi prea calda de vara. ochii se trezesc somnorosi lipsiti de orice urma de vitalitate. creionul negru nu mai persista si machiajul se scurge incet lasand dare in urma lui, ca un melc ce vrea sa plece la vanatoare. creierul mi se opreste. face scurt-circuit odata la cateva zile, si pret de cateva minute informatiile nu mai sunt pastrate ci zboara libere de la neuron la neuron, calatorind mai incolo de cat ar avea voie. depasesc granitele ca niste prisonieri ce tocmai au evadat. si le pierd. pierd tot. nimic nu mai merge bine de atunci. de cand unitatea centrala mi-a paralizat pentru prima oara si inauntrul meu sa adapostit de ploaie un animal. de atunci nimic nu mai merge bine. si era mai. frumoasa zi de mai! e iulie acum. si animalele s-au inmultit, s-au rupt in interiorul meu si au adormit. dar sunt acolo. ii simt.

fuck you.

2011-07-25T02:29:00.000-07:00

generatia ratatilor.
asa ne zic. citeam pe net un articol despre cei ce au dat bac-ul anu asta. ne numesc generatia ratatilor. de parca ne-am crescut singuri intr-o tara care te invata sa fi prost. dau vina pe pustani de 13 ani ca isi cumpara etnobotanice, cand magazinele sunt la fiecare colt de strada si scrie mare pe ele 'non-stop!'. dau vina pe noi ca nu am fost capabili sa luam un examen, cand profesori de clasa nu sunt in stare sa ne explice ce este eul liric sau care e diferenta dintre un roman sau o nuvela. ma pis pe sistemul care e atat de determinat sa ne 'maturizeze', ma pis pe tara asta ce sta degeaba pe harta! norocu celor de la conducere ca romanii sunt idioti...altfel nu ar mai fi la putere.

price tag.

2011-07-21T04:10:00.001-07:00

simt melodia cum imi loveste obrajii inaintea timpanelor, apoi se imbina incet cu sonorul televizorului din camera alaturata, se mai aude din cand in cand, undeva in departare, zgomotul unor furculite ce se lovesc brutal de podea. tati face de mancare.
aud fosnetul unor copaci nu demult taiati, aud vantul...si am senzatia ca daca cineva -din orice capat al universului- ar sta sa asculte ar auzi tastatura mea cum ticaie nervoasa printre firmiturile aruncate pe ea. sa oprit melodia. a incetat si zgomotul din bucatarie. a ramas televizorul si discutia aprinsa a unor baieti prosti de pe strada. o masina trece in viteza si probabil cu piciorul uitat pe pedala, soferul a adormit la volan. poate va face accident mai incolo. poate va da peste cineva. va fi o moarte lenta. inceata. plina de ultime ganduri si amintiri. e o zi perfecta pentru o moarte lenta.
a ramas ambalajul de la o ciocolata pe birou, cateodata, am senzatia ca mananc prea mult dulce - ma linistesc imediat spunandu-mi ca nu e adevarat. imi plac neoanele, sunt asa nehotarate la inceput.

nici o sansa, nici o speranta. ne vedem in toamna.

kill!kill!kill!

2011-07-02T07:57:00.000-07:00

ochii cu genele negre alungite, parca vrand sa prinda norii intr-o simpla imbratisare. unghiile frumos taiate si mainile ingrijite, aranjate simplu pe piept. muschii picioarelor si buzele rozalii inchise parca cerand o ultima sarutare. parul curgandu-i lin pe langa umeri si trupul adormit - fara suflare.
isi trece mana prin parul lui, ca si cand s-ar juca cu el inainte sa adoarma. ii inchide apoi ochii cu o atingere blanda, delicata, de parca ar fi fost creat din portelan. ii mangaie chipul sarutandu-i fruntea si soptindu-i amintiri demult uitate. ii atinge buzele cu degetele, cu miscari scurte, timide, sorbite in amintirea prea multor sarutari amare. incet incet, tresare. isi pune capul pe pieptul lui si asteapta pret de cateva secunde. nimic, nici un sunet, nici o speranta. copila rade! isi simte picioarele sufocate de viata si se zbate brusc in bataia unui sentiment crud. e iarna. desi e cald afara, e iarna si genele ii sunt inghetate in timp ce inima sta sa nu-i mai bata. ochii ii sunt pironiti asupra tavanului iar buzele intredeschise.

he would make a lovely corpse.

august.

2011-06-29T08:41:00.000-07:00

ore. minute. o gramada de secunde petrecute cu un pix in par si trei ciorne pe masa. ciorni pline de neinspiratie, pline de incercari...incercam sa deduc fiecare chestie, mi se parea atat de logic sa stiu. eu sa stiu. caci eu stiu! si n-am stiut. ma depasisera si emotiile, era ca un test normal la care nu as fi reusit sa copiez, era logic, clar, real. s-au scurs trei ore intr-o fractiune de secunda si pixul inca nu rezolvase nimic. cinci. cinci pagini pline la final. o semnatura si un 'da' pe o foaie plina de nume. cinci pagini si nimic concret. nici o sansa. nici o speranta. ne vedem in toamna.

two down, one to go.

wake me up when this bullshit ends.

mr. polinom si mrs. integrala.

2011-06-28T04:26:00.001-07:00

ma doare piciorul. nu tare, dar doar. nu mai stau niciodata in poarta. nici n-am stat. nu jucam! ei credeau ca joc.
maine. exam. bac. bac. bac. mate.

senzatii tari romanesti!

one down, two to go.

g luck.

doua.

2011-06-25T00:52:00.002-07:00

mic dejun fermecat cu musli, fructe, iaurt de caise, frisca si nesquik.

doar doua zile.

sapte.

2011-06-20T08:07:00.001-07:00

se apleaca copacii in fata norilor umpluti de ploaie. se apleaca incet, lin, parca dansand in bataia dulce a unui vant uituc de vara. vita de vie se scutura nervoasa caci bobitele de struguri se preling pe trotuar. e bine afara. nu e cald. si sta sa ploua! intreg cerul sta sa urle, sa se linisteasca. e ca si cand tot universul ar canta impreuna november rain intr-o zi seaca de iunie.
imi fug sentimentele pe trotuare, se raspandesc in parcuri in care nu am calcat niciodata si se refugiaza apoi in boston. ma gandesc la tot. la toti. la toate. la strazile impregnate cu parfumul dulce de ploaie si la trandafiri a caror petale se sting printre firele de iarba. imi bate inima putin mai tare si sangele pare sa-mi accelereze prin corp. mi-e frica. si mi-e dor. mi-e frica caci mai sunt 7 zile, sapte nenorocite de zile si apoi totul se va petrece intr-o clipita, trei ore intr-o banca stramta si nenorocita! mai sunt sapte zile. doar sapte. si mi-e frica!
iar dor...mereu imi va fi dor. de tine. de mine. de noi!

ofc.

2011-06-06T07:17:00.000-07:00

I got a thing for you.

...si iata, timpul ne preseaza, zbiara viitorul in pragul usii si se zbat copii inauntrul nostru. caci timpul vine...si timpul pleaca.

people always leave.

2011-05-31T02:27:00.000-07:00

Am realizat si eu ceva. Traiesc...traim intr-o lume plina de povesti de dragoste, plina de drama si de romantism. Preaiubitul Samson rapus de tradarea frumoasei Delilah, Tristan si Isolda luptand sa fie impreuna, Afrodita - zeita nascuta din spuma marii si casatoria sa cu zeul schiop Hefaistos, vesnicii Romeo si Julieta ucisi de orgoliul familiei...sunt multi, foarte multi, multi ce respira prin paginile unor carti prafuite, multi ce traiesc decat atunci cand ii citesti. Si sunt multi care ii citesc. Caci sunt povesti, basme, randuri ce iti dau speranta, Echo, frumoasa nimfa Echo ce isi ia viata caci Narcis nu o iubeste, Galatea si raul de sange Acis. Sunt multi!
Si totusi lumea injura.

coke.

2011-05-23T04:44:00.000-07:00

I will always miss you dear.

ard copii pe strazi, urla de durere. razele mingii de foc le loveste pielea cu brutalitate facandu-i sa cada rapusi la pamant printre particulele infernale de praf. se scurg tipetele lor disperate pe sub umbrele unor copaci bronzati si se imprima in amintirea fiecarui suflet ce paseste timid pe podeaua arsa de soare. ma scurg si eu, ca si ei, infranta de vara, ma preling incet pe asfaltul incins si urlu de durere caci mi-e dor...mi-e tare dor de iarna.

samson.

2011-05-16T06:53:00.001-07:00

nu te mai transpune in mine, copil idiot de zece ani!

fug furnici prin talpile mele si se ascund in ciorapi rosii intinsi pe picior. se baga apoi incet in pantofi clatinand bland tocul ce statea sa cada. se arunca in public si formeaza valuri de rasete si se infig in scena ramand pururea nemuritori.

nu. azi nu-mi place de tine!

still.

2011-05-09T12:40:00.000-07:00

Ma aproprii usor de oglinda si privesc sub ochii maronii petele sparte la culoare, cearcanele unor noptii nedormite. Se zareste rimelul smuls de pe gene si lasat sa curga vulgar pe obraz, o linie curbata de creion negru si un fard de pleoape ce manjeste acum perna. Imi vad parul imbacsit de produse si o durere incepe sa se accentueze in partea laterala a capului. Nu-mi port ochelari! asta e primul gand ce-mi strabate mintea cu ajutorul unui neuron pierdut printre fisiere. Rasfoiesc apoi poze, amintiriile unor patru anii uitati. Ma vad zambind ca din culise. Si zambesc si eu, acum. Vechiul eu rade, se transpune incet intr-un sir lung de epitete fermecatoare, rimelul nu i se scurge pe obraz caci nu are motive sa planga iar fardul nu ii ramane pe perna caci nu adoarme imbracat rapus de tot.
Draga eu, te rog sa nu privesti niciodata viitorul unui copil ce a uitat cum era cand nimic nu mai conta.

p.s. and still....I do like you.

cinci

2011-04-26T05:00:00.001-07:00

Cinci. 5! doar cinci saptamani, 35 de zile, 10 weekenduri, 5 sedinte de meditatii, 25 de zile de scoala, 5 ore de religie, 15 ore de mate, 60 ore de somn, 5 saptamani si totul se sfarseste.
Se scurg copilandrii ce se credeau invingatori, se scurg amintiriile si vin clipe noi.

....si nu vreau!

bun de ciorba.

2011-04-05T10:47:00.000-07:00

se preling din mine sentimentele obtinute in patru zile pline de febra musculara. se scurg lin inapoi in varful degetelor de la picioare devenind parte din oja albastra. imi striga sufletul de ciuda, ciuda caci imi e dor si stiu ca nu trebuie sa-mi fie. si nu-mi e dor de ei...de toti, doar de cativa, care au egalat o esarfa printr-un gest sau printr-un zambet. mi-e dor de albinuta hiperactiva si incredibil de agitata, de zambetul expresiv ce il avea si felul in care fiecare cerce trebuia sa o contina, mi-e dor de farmecul unui tip cu care nu prea am discutat si de felul in care apasa cuvintele parca lasandu-se sa curga din gura lui cu scopul de a impresiona mereu pe cineva, mi-e dor de trifoiul meu cu patru foi si de baiatu' care ma sustinut in nebunie nestiind daca face parte din caracterul meu zilnic sau e strop al unei oboselii acute. mi-e dor de adidasul ce ma chema la telefon si de acel roman ce ma asteptat la gara, de liderul ce mi-a invatat numele in scurt timp si din cauza caruia imi urlau picioarele in fiecare seara. Imi e dor de chuck norris...si de un cub rubic uitat pe un izopren. mi-a ramas sufletul in sacul de dormit...si parti din el s-au imprastiat in oradea arad si deva, oriunde dar nu aici.

polaroids.

2011-03-27T08:35:00.000-07:00

you can't teach God anything.

bine.

2011-03-19T09:50:00.000-07:00

simt literele cum urla la atingerea degetelor mele. si nu urla uman, cu vocea, nu ridica tonul si nu incep sa se dispere, ci reactioneaza brutal vrand parca sa se razbune asupra mainilor ce le tortureaza zilnic. imi urla in casti o melodie relativ veche si din cand in cand buzele mi se deschid si incep sa fredoneze. ma opresc. si sterg nervoasa ceea ce am scris pana acum. reincep. si sterg din nou. e un ritual! un ritual intreg repetat de prea multe ori. se termina incet, invizibil parca trasand cu creta pe-un trotuar o linie usor stearsa. e aceeasi senzatie pe care o ai in conversatiile monotone cu altcineva.
-ceau. ce faci?
-ceau. bine. tu?
si raspunzi tot bine, caci e noul cod al unui sentiment imposibil de descris. ai vrea sa spui, sa termini literele sub degetle tale. sa curga pamantul in avalansa de cuvinte. sa se stinga cerul si sa explodeze unicorni undeva prin lume...si nu o faci. pui...pun, totul intr-un 'bine' ce mereu si mereu este uitat.

you and me.

2011-03-10T02:02:00.000-08:00

se sparg razele de foame si mor lacrimi pe trotuar,
curg lin si neincetat - agale, zambete dintr-un cosmar,
zgarii nemurirea vietii si cad memorii in sicriu,
si fug si fugi si-o luam la fuga printre amintiri.

yes, I do. I really like you.

too young to notice and too dumb to care.

2011-03-04T10:04:00.000-08:00

mi se frang genele arse de piele si fiecare clipire ma face sa plang. gatul e noua inchisoare a unor delicventi imaginari si am senzatia ca fiecare zgaraie 'peretii' cu cate un obicet dureros. mi-e cald. mi-e frig. ma doare. si imi curge nasul in nestire ca si cand ar fi o avalansa undeva in interiorul corpului meu. se poarta un razboi. da! asta se intampla, un razboi impotriva celor ce imi ataca sanatatea. imi imaginez mii de tancuri traversand pe coridoarele inguste ale vaselor mele de sange, aliniandu-se in formatie in fata organului ce ma tine in viata, fugind printre micutii neuroni nedezvoltati inca. se lupta cu sabii si focuri de arme. se aud in spatele lor milioane de fanfare. un concert! un concert al unei racelii ce nu vrea sa dispara. inca mi-e cald. inca mi-e frig. inca ma doare.

yummy yummy.

2011-02-23T10:57:00.000-08:00

imi fug imagini prin creier, amintiri, memorii. Memoriile nescrise ale unei adolescente batrane. Zgomotul unor tocuri pe autostrada si doi copii tinandu-se de mana. O piesa de teatru pe o scena goala si doua tipe la trei dimineata singure pe strada. Fumuri de tigara in botanic si prea mult alcool turnat pe gat. Un sarut in spatele unui bloc imaginare si o seara petrecuta la un soricel. Prea mult vin intr-o noapte alba si colanti gri rupti de dans. O imbratisare. Un zambet. Un gand. Flirtul unor necunoscuti in miez de seara. Sibiu, Timisoara si vesnicul neintalnit Iasi. Saruturi la cruce si in masina. Un tren ce-si urla cu disperare plecarea. Sandwichuri cu branza pe caramizi si doua fete aproape de majorat. Tricoul tau si muscaturile ce persista pe gatul tau. Cafea varsata si ciocolata calda. Alte imbratisari saruturi, amintiri pierdute intr-o biblioteca vasta si toate se sparg neincetat caci apare o chitara si tipul ce nu ma sarutat.

fine.

2011-02-21T11:57:00.001-08:00

Imi era dor de tine.

forget love - I'd rather fall in chocolate. [with you.]

the.

2011-02-19T06:30:00.000-08:00

Se complaca sa se asterne mereu in aceiasi imprejurare. Asta se intampla! Marea mea de culori se complaca intr-un cerc haotic de nedescris. Mi se incalcesc nuantele in fata si ochii imi stau pironiti asupra tavanului batran. Aud zumzete in jurul meu, mici cuvinte aruncate cu o undita invizibila, sunt un peste destept, nu ma napustesc asupra primului cuvant ca ceilalti. Astept! Dar nu din cauza inteligentei mele intruchipate, astept pentru ca altceva nu am ce sa fac. Intreg corpul e un sistem inchis si nu mai pot sa-mi amintesc nimic de dinainte. Undeva in mijlocul creierului meu e un robotel ce tot apasa pe eroare. Si creierul il asculta, ca un copilas de cinci anisori ce e lasat pentru prima data singur acasa. Ma simt mica, murdara si vreau sa inceteze marea de culori asezata strategic in fata pupilelor mele dilatate. Zumzetele se definesc incet in cuvinte, si imi aud numele strigat de necunoscuti. Un ac. Un lichid transparent. O chestie infipta in mana mea dreapta. Ei il numesc fluturas. Definitia mea inumana asupra chestiei e durere. Adorm. Si ma trezesc. Ma trezesc in camera albicioasa a unui spital. Plang copii pe coridor si doarme o straina pe patul de langa mine. Vad un chip cunoscut ce incearca sa ma indoape cu medicamente. Si refuz. Refuz politicos cu un gest de o oarecare eleganta. Creatura nu pricepe. Nimeni nu pricepe ce vreau sa spun! Definitia mea asupra acestui fapt e prostie, ei ma numesc pe mine ciudata. Spuneti-mi, voi cetateni normali al unei tari infecte, daca eu nu pot pricepe ce spuneti voi iar voi nu puteti intelege ce spun eu care e diferenta dintre noi?! Va spun eu. Voi sunteti mai multi, iar cei putini stau pe margine si sunt caracterizati cu foi de hartie pe care scrie cu cerneala invizibila 'EXECUTAT'.

fragment din mintea unei copilandre. memorii imaginare transpuse de ea in mine. sau invers.

ok. it tickles in my tummy.

si eu si tu si noi.

2011-02-15T13:38:00.000-08:00

curg rauri de poveste, se propaga incet dar sigur la mine in asternut. zambesc. simt asta. oasele imi soptesc usor amintirea unei zile ce a trecut. aud sinele de tren plangand aseara in singuratatea umila a unor timpuri aurii. cad fluturii morti pe autostrada, ii simt spargandu-se in baltile albastre uitate de ploaie si ramase in gropile lasate pe sosea. simt un stol de pasari cum imi curg prin vene si am senzatia ca isi construiesc cuib inauntrul meu. le-as prinde pentru o secunda, una numai una. doar una dintre ele sa-mi ramana in brate, sa fuga zapacita printre degetele mele vopsite inestetic in culori stridente, sa ramana in urma o pana, una colorata, sa fie scris pe ea "ieri" si sa adorm cu "a fost odata...".

today.

2011-02-12T13:30:00.001-08:00

mi-e somn. mi se scurg ochii pe obrajii si imi murdaresc machiajul invizibil de mim ce inca mai persista pe piele. imi simt picioarele zdrobite de prea mult mers si ma doare. mi-e somn. si lene sa continui sa gandesc.

dar azi nimic nu a mai contat. sus, pe scena. inconjurata de nebunii si un public nu prea incantat. totul a fost exceptional! deodata totul avea sens, ca si cand milioane de piese ale unui singur puzzle au fost pierdute si apoi regasite in acelas moment. aveam senzatia ca stele sunt sclipiri de geniu iar lacrimile surasul unei statui. nimic nu mai conta. nici eu nici tu nici ea.

pentru ca daca vreau, pot.

yeah.

2011-02-07T03:50:00.000-08:00

do you? tell me? do you remember?!

mi se inmuiau picioarele la fiecare pas, ca si cand de sub asflat iesea un fel de val mistic gata-gata sa ma doboare. Imi auzeam sangele circulandu-mi prin vene si din cand in cand eram intrerupta de vreun claxon uitat pe autostrada. Fiecare sarut ce il avuvusesem, fiecare atingere, gand, flirt, amintire...toate zburau pe langa mine luandu-si la revedere, era ca si cand corpul si mintea se pregateau pentru un nou inceput. Simteam un nou razboi la picioarele mele, focuri si artifici in acelas loc, sange curgand agale precum raurile din carti, aveam senzatia ca in orice moment o bomba o sa cada si o sa ma ucida. Si am ajuns. Vie, nevatamanata, dornica sa cunosc interiorul unui bar in care nu mai intrasem niciodata. Paseam incet, timida, condusa de un sentiment straniu si vreo doua pahare de ceai. Era cald. Era bine. Iar gandul ca aburii nu vor mai navali din gura mea ma linistea. M-am asezat incet cu o oarecare frica simtind sangele cum o ia la goana prin venele mele. Credeam ca voi exploda si ca ma voi pierde pe masa in mii si mii de bucatele.
Zambeai. linistit. simplu. si soarele iti zambea inapoi, pentru ca asta faci, asa esti, imbecil nenorocit cuceritor. Am avut senzatia ca sa produs un cutremur si mii se pasari au invadat din inauntrul meu. That's when I knew....you had me at hello.

tik-tok.

2011-02-05T05:17:00.000-08:00

imi putrezeste omleta in farfurie si se evapora sucul din pahar. unitatea centrala scoate un zgomot ciudat si din cand in cand imi da impresia ca inauntrul ei se deschide vreo lume mistica, ceva gen alice in wonderland. urasc tastatura asta! nu danseaza. cealalta dansa. probabil butoanele sareau din cauza firmiturilor de ...chestii ce se aflau sub ele, dar asta nu danseaza, doar ticaie nervos la fiecare apasare. nu e muzicala! cand apas pe 'a' nu aud nimic decat un sunet mut care ma indeamna sa deschid geamul si sa o arunc in frig. mi se duce oja de pe unghii, arata ca si cand le-as fi inmuiat in sange si apoi as fi incercat sa dau la o parte ramasitele actiunilor mele vinovate.
cana de cafea e goala. a ramas doar un strat mult prea gros de zahar pe fundul ei, intotdeauna mi-au placut chestiile dulci putin cam prea mult. nu mi-e somn. nici frig. nici foame. imi e dor. de tot! de ei. de el. de ea. de mine. daaa....mi-e dor de mine! de cea care va schimba lumea si proteja broscutele, de copila ce nu se misca din casa fara banderola ei asezata, inestetic, in varful capului. mi-e dor de mine. si de ei. de toti! de cei ce ma faceau sa chiulesc de la ore in clasa a9-a doar asa...de amuzament. de cei pe care i-am cunoscut intr-un inceput tarziu de vara si care au marcat botanicul cu fel de fel de intamplari. mi-e dor de role si de vara si de plimbarile nocturne cand parintii nu erau acasa. mi-e dor de ea si felul in care intelegea orice ii spuneam chiar daca nu ar fi trebuit sa priceapa. mi-e dor de tot, asa cum era, inainte sa-mi schimb tastatura si unitatea mea centrala sa ma duca cu gandul la un mit. mi-e dor de 17 ani, bairame...timiditate, inceput.
viata nu e mai frumoasa daca esti adult in acte.

you and I.

2011-02-04T11:57:00.000-08:00

"boulevard of broken dreams"

nu-i nimic aici. poze impaturite in panza de paianjen si...atat. doar poze lasate sa se sufoce in ceata deasa a unor amintiri pierdute. nu...nu sunt pierdute, doar uitate, planse de ochii unor mii de copilandrii si agatate pe un bulevard al disperarii. se aproprie cu pasi rapizi ziua in care totul se va schimba, se preling incet picaturile de ploaie peste mine inlocuindu-mi sangele cu speranta si vine...doar vine agale, ca o zana din cartile mele vechi cu povesti nemuritoare. nu e nimic aici. nu mai e. timpul a fugit cu tot ceea ce azi numesc 'a fost odata...'
nu mai e nimic si nici macar cerul nu pare sa-si mai aminteasca de noi...noi amandoi!

was he?

2011-02-02T07:23:00.000-08:00

there's nothing there, not anymore. she's gone. she killed herself. oh poor you...I'm sorry!

dupa un anumit timp...

2011-01-30T07:47:00.000-08:00

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari pot.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul...

Jorge Luis Borges

cu timpul inveti ca tot ce ai, ai avut sau vei avea, va fi pierdut si intotdeauna, dar intotdeauna, va fi putin si vina ta.

eu si hercule.2

2011-01-22T09:26:00.001-08:00

Mi-e dor de caramizi si sandwichuri cu branza.

let me take you there.

2011-01-14T12:13:00.000-08:00

a place where no one knows you.

O apuca brutal de mana parca vrand sa-i rupa membrul si sa-l tina pe post de amintire. Fata scoate incet un sunet dar el se preface ca nu aude. E fascinat, complet fascinat de multitudinea de vise ce i se astearna ingrozitor de repede la picioare. Zambeste incontinuu, cumva fanatic, si ochii i se mijesc din cand in cand pe dupa ochelari. Fuge haios, haotic, cumva incercand in acelas timp sa ramana pe loc, o trage dupa el ignorand gafaielile fetei ce pare sa fi obosit prea tare. Ea se opreste. El continua sa alerge fara sa remarce ca la linia de finish va ajunge singur. Il striga. Nimic. Vantul ii astupa urechile si imaginea unui castig i se aseaza pe lentilele de la ochelari. Urla mai tare. El continua sa alerge tinandu-si mana in spate ca si cand ar tara un geamantan greu dupa el. Ea plange si tipa si incearca sa il prinda din urma...dar el incet, dispare. Si ea ramane acolo cu ochii pironiti asupra unei cete ce i-a furat visatorul, asteptandu-l parca sa se intoarca, ii curg lacrimi pe obraji si inima ii bate mai incet ca deobicei, picioarele i se varsa intr-un cutremur cumplit si pentru prima data isi simte inima infasurata in jurul oaselor. Si priveste, incontinuu corpul lui neinsufletit.

1..2..3 GO.

2011-01-02T10:37:00.000-08:00

I like a man who's good, but not too good - for the good die young, and I hate a dead one.

si se trezeste repede dintr-un vis ciudat...unii l-ar numi cosmar, ea are propria ei definitie pentru monstrul noptii il numeste 'cronica' si intr-un mod ciudat zambeste cand spune asta, obrajii i se inrosesc si am senzatia ca parul ii danseaza de fericire, mici petarde ii umple stomacul si artificile ii lumineaza ochii.

last day.

2010-12-30T14:47:00.000-08:00

last day last moment...if you got something that you need to say you better say it right now cause we dont have another day.

how are you?! hello. goodbye.

31 of december.

Draga Dumnezeu,

Iti multumesc pentru anul ce a trecut. Mi-a dat bataie de cap in majoritatea timpului dar zilele s-au sfarsit atat de repede incat iata-ma acum aici, in spatele unui monitor scriindu-Ti o scrisoare. E ora 1. Unu. UNU! ce ciudat suna...e UNU din ultima zi a primului inceput. M-ai invatat multe anul asta. Am invatat sa cresc, sa plang, sa uit. Am cunoscut cativa oameni si mi-am pierdut cativa amici, cauze colaterale banuiesc ca asta scrie pe scrisorile lor. Mi-am cunoscut colegii, nu toti bineinteles, cinci din ei insa m-au lasat sa ii cunoscut, imi cer mii de scuze dar eu nu am actionat la fel - nu am de ce, nu imi sunt prieteni. Doamne, cu parere de rau iti spun ca Teodora nu mai exista in prezentul meu, ma izolat chiar si dupa ce i-am spus ce ma deranjeaza, Te-am judecat pe Tine pentru asta, Doamne, dar mi-a trecut, m-a consolat Calin in legatura cu toata treaba si am inteles intr-un final ca...in the end it doesn't really matter. Imi va fi dor de ea oricum, mi-am petrecut o perioada buna de timp cu ea, dar e ok, rezultatele finale o aproprie de fiecare 'bff' ce am avut pana acum. Te anunt, deasemenea, cu parere de rau ca incercarile Tale de a ma schimba nu functioneaza, m-am certat cu multa lume si ma voi mai certa pentru ca pur si simplu nu accept sa ma schimb. Totusi, inca mai am doi prieteni, tin sa mentionez asta si sa Te rog sa ai grija de ei cat poti Tu de mult. Dragos si Calin. Ai grija deasemenea si de Ionut te rog, te rog eu mult, nu e un baiat rau deloc...e doar imprevizibil. Ai grija de Oana. Ea te iubeste. Ai grija de mami, tati, Bogdi, Radu, Alina, Puppy, Becky, Calin, Dragos, Deea, Cristi, Ionut, Alvin, Ale, Anca, Roxi, Alex, Cristi, Gusty, Suciu, Criss, Sati, Teo, Andrei, Buni, Mamaie...si nu in ultimul rand, te rog...ai grija de mine, caci sunt mica si inca cresc, inca ma zbat sa fiu copil, inca ma lupt...inca incerc sa traiesc.

Cu drag -in ultima zi din an-, Lala.

trees.

2010-12-22T01:58:00.000-08:00

'babe you have to understand, I can't stand knowing that you'll see me doing bad things, that's why I need to kill you in order for you to love me'

'If you could read my mind, I wonder what you'd think of yourself.'

house of cards.

2010-12-20T06:28:00.000-08:00

se trezeste un soare somnoros si jucaus peste un oras adormit. se trezeste si cerceteaza incontinuu ca si cand ar cauta printre raze amintirea unor locuri uitate. o cladire imensa, iubita facultate de teatru; un camin abuzat de tineretea unor studenti straini; o strada pe care candva a fost parasita o fata; un parc in care sa fumat prima tigara; un loc stiut de noi si nevazut de nimeni; un zambet dulce pe dupa copaci; un gand, un flirt, o amintire...totul intr-un oras uitat.
asa incepe, asa va fi...
o prima plimbare pe drumul catre scoala; un prim autobuz ce pleaca de la gara; o lacrima, un glas, un soare ce apune....totul prin ochii mei si niciun alt nume.

'au fost trei la inceput, trei printi sus pe un soare, sa scurs unul in trecut si au ramas doar doi calare, drumul-i lung si vremea-i rea dar nu parea sa doara, apoi furtuna a venit si unul...sta sa piara'

1262 - I'm sorry.

2010-12-17T11:07:00.000-08:00

'toate au fost la timpul lor ceva exagerat, anii au trecut in zbor si lumea le-a uitat'

1262...atatea patratele erau. serios. am avut timp sa le numar avand in vedere ca vreo 3 ore nu am scos un cuvantel. era placuta de la tren, de la personal. era pe hol. si avea 1262 de gauri. o mie doua sute saisezi si doua. prea mult am stat sa numar. prea tare m-am plictisit and it hurts, like hell...and they know it.

...and trust me, I am sorry.

bloopers.

2010-12-08T09:20:00.000-08:00

2 nights, 3 days, 6 friends and I still miss you.

e ca si cand as prinde in brate stralucirea unui fulg de nea. asa ma simt. exact asa!

old...new.

2010-11-23T09:22:00.000-08:00

"afara e vant ferestrele sunt taiate din aceiasi bucata, e destul de mica camera mea dar incap toti prietenii mei in ea stau in picioare, se aseaza pe jos in rest sunt cuminti si vorbesc frumos.
asa ca vin-o sus daca ploua piata romana, numarul 9."

si rasfoiesc incet un album de poze, imi simt lacrimile cum se rostogolesc pe obraz, simt nostalgia primei zile de liceu sau a primei intalnirii cu cercetasii. privesc din nou catre tipa toata neagra de langa mine, rad iar cu o asa zisa colega de scoala, rad caci nu o cunosc si pare atat de infumurata. privesc in clasa si vad o gramada de oameni pe care nu i-am mai vazut niciodata, nimeni nu-mi zambeste desi eu rad incontinuu. imi aud diriginta urlandu-mi numele si ma potolesc instantaneu. apoi amintirile fug...fug la o alta scoala, in prima banca -aceiasi banca. fug si se lovesc brutal de liceu de arte plastice, il vad pe speedy stand pe banca si comentand istoria unei chestii ce suna incredibil de amuzant. trec mai departe si vad imbratisari intr-un oras din care a inceput unirea, tipa infumurata toata neagra e acum langa mine intr-un sac de dormit...a fost cu mine pe tot parcursul primelor dati. imi amintesc de o ceainarie in care nu mai calcasem niciodata. de 'colectionarul' si de 3 ceainicuri pe masa. imi amintesc de toate si le savurez din nou ca si cand le-as retrai. se pierd apoi incet in memoria unui prezent ce incepe sa-mi displaca. tipa infumurata e inca aici....dar e schimbata.

'got no friends'

i'm sorry, december.

2010-11-05T12:16:00.001-07:00

the field of gold is dying, the autumn's almost gone
i sense some kind of crying and i smell some kind of wine,
i see someone sleeping and then i see the bed
there's vodka and whiskey in his head.

i feel his bones screaming under all this pressure,
i sense his eyes looking in another direction,
i see how he hugs me and i sense he's not there,
i wanted to tell him ... but i couldnt in the end.

and i forgot the whiskey that kissed me that night,
i forgot the cuddling and the laughing part,
i forgot everything until he remembered,
i forgot to say "i'm sorry" to december.

we used to...

2010-10-26T09:53:00.000-07:00

obisnuiam sa ma trezesc dimineata ranjind catre soare ca si cand in orice moment mi-ar spune ca azi voi dormi cat doresc. obisnuiam sa plang la despartiri si sa ma doara gandindu-ma ca pur si simplu pierd. obisnuiam sa fiu asaltata de invitatii, de iesiri in oras, de simple plimbari si totul parea asa simplu atunci. obisnuiam sa am incredere, speranta...obisnuiam sa fiu eu, asa cum m-am nascut.

ma macina gandul ca lucrurile nu se vor mai schimba. as muri sa stiu ca voi ramane pentru totdeauna asa. nu a mai ramas nimic aici inafara unei reflexii a ce am fost odata. curge din mine amintirea unui copil uituc, se sparge de betoane incet si greoi, se scurg si lacrimi si vise al fetei ce traia odata, nu e corect...nu e deloc corect ca toate basmele sa-nceapa cu a fost odata!

nu, nu e corect sa zambesc doar pentru ca trupul imi porunceste, as vrea sa plang...sa pot sa o fac si mintea nu ma lasa. am plans ieri de nevoie desi motive nu am mai avut. am uitat cum e sa plangi dintr-un motiv intemeiat. m-am schimbat. sunt orgolioasa. nu e nimic care sa ma mai faca acum sa plang. am mintit cand le-am spus ca nu au dreptate, am mintit cand ii contraziceam pe toti si le spuneam ca inca mai imi pasa, nu ma cunosc...dar aveau dreptate, nu, nu mai imi pasa. si as vrea sa-mi pese, as vrea sa ma doara, as vrea sa pot sa plang iar din orice, as vrea sa conteze, sa ma intereseze, dar nu simt nimic...nici macar un fior. au ramas doar mastile ce atat de mult le admiram, au ramas doar doua masti ce acum ma reprezinta. ma doare si nimeni nu vrea sa priceapa, nu le zic...caci nu pot, n-am cui sa-i spun ca nu-mi mai pasa.

sv.

2010-10-11T13:09:00.000-07:00

sah. si regele e mutat cu o patratica in stanga. sah. si regele din nou est deranjat. sah. regina se sacrifica pentru rege. sah mat. regele a picat.

si totusi imi e dor.

wait and see.

2010-10-03T06:05:00.000-07:00

fuck you.

he was right all along...he is always right. there's no such thing as faith friends love and pixie dust....you can't jump and hope that someone will catch you - you'll die moron. you'll just die. at the end of the day you're always....always alone.'just wait and see...' he told me. 'just wait and see!'

toata lumea te dezamageste la un moment dat in vreun fel sau altul. absolut toata lumea.

there is no such thing as friendship.

first.

2010-09-27T05:16:00.000-07:00

respir. respir greoi si simt cum corpul imi cere mai mult aer. e...e rece aici, e frig si am senzatia ca aburii ce navalesc afara din gura mea vor sa evadeze. e plin de fum si un miros imputit de alcool imi loveste puternic narile, cred ca daca deschid gura pot simti aroma de whiskey imbibat in covor. se aud picaturi de apa in departare, ca si cand cineva ar turna intr-un pahar cu pipeta. e frig aici. e frig tare. si sangele incepe sa imi circule greoi. caut cu ochii o usa, dar vad ca peretele nu se va sfarsi niciodata. am senzatia ca eu insumi eman racoare ca si cand as fi un calorifer facut gresit. incerc sa strig si simt cum sunetele se lovesc de pereti si se intorc inapoi parca incercand sa caute o usa de salvare. nimic. ma sting, incet, greoi si mintea nu pare sa constientizeze. mana mi se prelinge pe perete si cade cu brutalitate pe ciment, ochii mi se inchid lent si picioarele ingenuncheaza fara vlaga. imi simt capul cum se tranteste pe podea si deodata vad cum gandurile mi se imprastie prin crapaturile incaperii. am senzatia ca sunt intr-o continua cadere si raman asa, ca intr-o poza nereusita al carui fotograf a murit nepasator. mi se scurge sufletul prin cel mai apropriat canal si simt duhoarea unei vietii necinstite. vad lacrimile cum mi se plimba pe obraji si brusc filmul se stinge. e ca si cand as fi doar eu intr-o sala de cinema imensa iar cei de acolo observa ca filmul a fost mult prea prost. ma ridic strangand biletul in mana, a fost scump, prea scump si totusi fara rost.

maya.

2010-09-25T02:25:00.000-07:00

ma gandesc ca poate cand vrei creste, vei vrea sa stii mai multe despre cum a fost tot. stiu ca eu vreau sa aflu, si nu prea am cum. e ziua nuntii. a parintilor tai. eu tastez de zor la computerul matusii tale in timp ce ea e dincolo cu tatal ei. e agitatie maya, agitatie multa. cristi tocmai sa oprit langa mine si intreaba monoton niste chestii ciudate 'ce zici sa ma imbrac si eu de acuma?!'. mami tau nu e acasa. nici nu imi pot imaginatia furtuna ce se petrece in interiorul ei. trebuie sa aibe emotii. sigur are. tusii tau isi face unghiile negre [da maya, tusii tau e emonica.] isi tine lacul intre genunchi si isi agita mainile incontinuu ca si cand ar face semne unui avion. cristi se tot plimba pe usii, cred ca daca ar avea 15 incaperi in care sa mearga in toate 15 ar pleca. nu o spune, si nu cred ca o va face nici el nici ana, dar au emotii amandoi. cristi cauta chestii pe sub pat. maya, eu nu te-am vazut azi.
am mers acum sa te vad. stateai pe pat, imbracata in alb. inca ai ochii albastrii mariiii, ma priveai speriata, si te agitai intruna. am incercat sa ma joc 'cucu-bau' dar nu ma bagi in seama. ti sa pus bratara rosie la mana, si mai scoti din cand in cand cate un ghei ciudat.
lumea e ciudata maya, ai tai se casatoresc azi, tu vei fi botezata tot azi. dar maya, crede-ma pe mine, la cei 17 ani si 11 luni si 2 saptamani ai mei, lumea e ciudata, si cateodata urata. nu stiu ce varsta ai acum, acum cand citesti, nu stiu daca vei citi vreodata, dar lumea e ciudata, si cateodata chiar urata, depinde de tine in ce culori o pictezi. casa de piatra ana. casa de piatra cristi. maya, bine ai venit in societate.

not.

2010-09-18T13:48:00.000-07:00

did god wears a bracelet?!i'm sure he doesnt, but then again, why is he trying to steal mine?!god's a thief. satan's a liar. and me...?! who am I?!

pentru un pictor echivalentul ar fi sa vada celebra opera a lui Edvard Munch in flacari. pentru un arhitect sa vada piramidele cum cad. pentru un scriitor sa priveasca foile rupte dintr-un roman gen David Copperfield. pentru un romantic sa vada Verona inundata. pentru un nazist sa vada germania cazand. pentru un materialist sa-si vada banii dati altuia. pentru mine, sa ma uit la mana dreapta si sa vad mereu o urma goala acolo unde pielea trebuia sa-mi fie acoperita de simbolul unui caracter ce in loc de lacrimi va plange mereu putere.

ochii lui nu vor emana niciodata mila, iar trupul desi va fi ingenunchiat nu va ingenunchia, zece oameni zi si noapte sa stea sa-l schimbe si zece vor esua.

new.

2010-09-18T03:10:00.000-07:00

imi simteam ochii cum sclipesc de fericire de fiecare data cand buzele i se deschideau si mai rostea ceva minuscul despre el. l-as fi putut auzi pentru totdeauna insirand ceea ce ii place si ce nu desi stiam ca o face doar ca sa ma multumeasca pe mine. chestii marunte, atat de mici incat nimeni nu le-ar fi dat importanta, tocmai de asta vroiam sa le ascult eu, sa le iau sa le fac parte din viata mea intr-un fel sau altul. sa conteze pentru mine mai mult decat pentru altii. sa-l cunosc pe el nu imaginea ce o ofera pe post de prajitura la oricine. simteam cum chipul imi e luminat de un zambet si ochii mi se mijesc de fiecare data cand ma privea zambind si mai scoatea un 'nu-stiu-ce-sa-mai-zic' pe gura. incepusem la un moment dat sa ma simt ca si cand as sta de vorba cu cronica mea demult uitata printre file. incepusem sa am aceiasi senzatie de vorbeste-pentru-ca-vreau-doar-sa-ascult. apoi imi simteam obrajii cum mi se inrosesc doar pentru ca am indraznit sa ma gandesc la o asemanare intre ei. el, el e dificil, slab, iar caracterul lui nu ma va putea influenta niciodata in nimic, e un prieten teribil, un om ce nu-si traieste viata ci sta inchis in aia patru pereti, e cute in felul lui ciudat si nu accepta deciziile celorlalti. dar cronica mea, era si va fi intotdeauna superioara. nu as putea sa-i asemna vreodata, sa-i compar. mi-e rusine ca am indraznit sa ma gandesc ca mai ma pot simti vreodata asa. nimeni nu e si nu va fi ca si cronica mea!

forever and a day.

2010-09-11T14:07:00.000-07:00

lumini si zambete si frig doar asta ne-nconjuara,
saruturi dulci si muscaturi intr-un tarziu sfarsit de vara,
nimic nu stim, n-am intrebat si trenul sta sa plece,
o gara, inca un sarut, o noapte - totul trece.

tic tac.

2010-09-02T10:02:00.000-07:00

timpul trece incet, greoi, parca simtind amaraciunea clipelor ce le sterge. ceasul ticaie nervos fiecare secunda pierduta bajbaind dupa cuvinte mai mult sau mai putin importante, e un lant, un lant al intrebarilor stupide. raspunsurile sunt gasite abia dupa anii iar atunci valoarea lor e mult prea nesemnificativa. oamenii devin rapid relicve, iar tot ceea ce detineau sub forme materiale se transforma in arheologie pura. umanitatea se schimba sub ochii copiilor ce inca se mai dau pe leagane. se schimba repede, inseala timpul si astfel prostia unui om creste mai mult pe masura ce timpul incearca sa evite asta. totul trece, mai devreme sau mai tarziu, asa se spune si acesta este si adevarul. la un moment dat, te uiti inapoi constient ca nu vei gasi nimic decat albume prafuite, cauti disperat in galeata constiintei tale si tot ce vezi e praf. ridici receptorul si incerci sa apelezi cumva subconstientul mintii tale...mereu si mereu va suna ocupat.

images.

2010-08-30T12:00:00.000-07:00

I don't need you, but that doesn't mean that I don't care.

am senzatia ca am sa ma prabusesc de cate chestii imi invadeaza nepoliticos mintea. se arunca in mine, se prind cu ghearele lor enervante si se tarasc prin sangele meu sus in creier isi fac locuinte si apoi puii parca vrand sa ma domine ca persoana. le ignor, complet. cat pot mai bine. nu as putea niciodata sa le rostesc unei persoane atat de inferioare mie. si vreau sa o fac. fiecare os din corp ma implora sa termin odata, sa pun capat unui razboi inceput de la mine. sangele imi porunceste si fiecare organ il urmeaza. si totusi nu pot. ma abtin, cu greu, neincetat. ma contrazic singura si imi argumentez deciziile stangace. ajung sa imi cer scuze in felul meu, un fel tampit ce nu implica cuvinte ci doar fapte. nu functioneaza. si constiinta ma roaga sa o iau de la capat. incerc, ma lupt, lupt eu impotriva mea si pierd fiecare batalie. mai e o singura runda pana la sfarsitul meciului, si lupt din nasputeri sa o fac a mea. trupul mi se frange incet printre lacrimi iar gandurile formeaza imagini din trecut. ma chinui. imi e dor. nu as recunoaste-o niciodata dar o recunosc acum. jocul se incheie cu un sunet asurzitor si o voce joasa declara sfarsitul unui meci ce nu trebuia sa se tina. ma ridic, te vad chinuit de niste amintiri ce nu iti sunt importante. imi pare rau, inca ma lupt, dar am pierdut.

bloopers.2

2010-08-25T03:36:00.000-07:00

"911 emergency? Hello? I've just killed my boyfriend!"

Fug. Doar fug de nenorocirea unui cosmar mai vechi. Mi-e teama de ceea ce s-ar putea intampla daca m-ar prinde. Ma trezesc in toiul noptii si il aud razand, un ras colorat, parca ascuns pe dupa perne. Mi-e frica si pentru cateva fractiuni de secunda simt fiori cum imi alearga pe sira spinarii. Ii vad ochii. Il aud cum respira. Simt siroaie de apa cum ies din porii mei si se preling incet pe corp pana ating cu brutalitate pamantul. Ochii imi sunt iesiti din orbite si picioarele incearca sa o ia la fuga. Ma asez. Incerc sa ma calmez dar corpul refuza sa ma mai asculte. Pana si trupul imi judeca mintea de criminala. Plang, fara sunet, fara lacrimi. Urlu cat pot de tare si totusi sunetul nu vrea sa-mi iasa din gura. Incerc sa plec, sa adorm, sa fac ceva. Si intreaga mea fiinta se impotriveste.
Ma ridic. Ma plimb prin incapere parca auzind cu ochii culorile unui sufletul pierdut. Brusc creierul inceteaza sa mai parcurga informatiile, timpul se opreste si inima incepe incet sa se sinucida. Picioarele imi tremura groaznic si ochii mi se inchid usor. De fiecare data cand ma uit in oglinda e ca si cand l-as omora din nou.

bloopers.

2010-08-21T10:17:00.000-07:00

picioarele imi tremura timide pe marginea de caramizi, parca ar privi in jos insetate de cunoastere si totusi le-ar fi frica. stiu ca mie imi e, dar nu am sa ma opresc la un sentiment atat de primitiv. vantul incepe sa bata si pentru cateva clipe un fragment din cartea vietii ma patrunde incet. misoginism, mizantropie, atatea vietii scurse si refacute dintr-un simplu caracter. prea multe dorinte de aruncat, de implinit, prea multe vise au umplut un cos de gunoi ce a inceput sa puta de atata timp. si simt mirosul, il simti si tu, comoditatea ne impiedica sa facem ceva in privinta asta. ma dau cu parfum in loc sa inlatur sursa, un parfum ieftin, cu siguranta furat de la vreun bogatas ce habar n-avea ca a fost inselat. parfumul ma ajuta, ma impiedica sa mai simt putoarea dar totusi o vad zilnic. imi cumpar ochelari si toti ma urmeaza. incet incepem sa purtam rame colorate care mai decare mai fancy ca nu cumva borcanele de sticla sa ne impiedice sa fim in pas cu moda. nu mai simt putoarea si nici nu o mai vad dar cacatul tot ajunge la mine. apoi timpul se scurge, visele putrezesc undeva intre doua ganduri si cosul de gunoi umplut. tampenii ce nu ar trebui sa conteze acum incep sa ma conduca. si trece. ca un stapan al tuturor se scurge neincetat, precum o cascada, o cascada a vietii. si trece repede, fugind, as zice ca merge pe motor sau ca are ceva adidasi mega moderni cu propulsie. asa trece timpul. eroul las al tuturor, cel ce le controleaza, le sfasie pe toate. distruge si creeaza dupa bunul plac. imbecilul pe care cei mici il asteapta iar cei mari l-ar opri oricand. dar trece, doar trece si nu-i pasa. si ma trezesc acum stand pe marginea unui bloc imaginar privind timpul inainte si inapoi. nu mai imi trebuie nimic iar ceea ce imi ofera mintea mea respinge. dau sa pasesc, sa cad in umila mea prostie. si nu o fac. mi-e frica. mi-e frica de acel minuscul si nesat pas.

viermi.

2010-07-26T02:00:00.000-07:00

Aţi făcut din dragoste o afecere ordinară

i was there. the butterflies, the snakes, the i-have-a-crush-on-you-and-i-want-you-so-bad part...i was always there. but you...you weren't.

ii vad, ii simt. se zbat cu nestiinta incercand sa scape, sa evadeze, sa fuga din locul in care au predestinati sa-si traiasca viata. se sparg incet, dureros, cu un sunet mut, precum oglinzile si renasc apoi, din propria lor moarte ca si cand ar face parte din mitul pasarei phoenix. se musca intre ei, se lovesc incontinuu trimitandu-si supusi in celelalte colturi ale inchisorii umane. ceilalti se preling precum serpi, pe umeri,peste buze, transmitand din cand in cand semnale. imi strang bratele in jurul corpului rugandu-ma sa inceteze, imi fura puterile si nu ma lasa sa gandesc, nu-mi dau pace.animalele inca mi nse zbat inauntru iar serpi imi acapareaza picioarele, ii simt incolacindumi-se in jurul genunchilor, morti, reci, anihilandu-mi orice urma de constiinta. inima imi bate din ce in ce mai tare, inconjurata de viermi ce sunt gata-gata sa o manance. animalele se revolta puternic.
ma doare.
mi-e frica si ele nu vor sa inceteze. serpi musca din carnea mea de om, iar viermi incep sa rontaie organul ce imi da viata. creierul nu le mai face fata. se pierde. raman doar eu, fiinta inconjurata de creaturile murdare. melci mi se plimba pe gat, in jos, lasand urme de pacate in spatele lor, viermi imi manca pofticiosi inima amintindu-mi ce inseamna lacomia, animale mi se zbat inauntru, se lovesc, se omoara, anihilandu-mi lin emotiile, serpi mi se incolacesc pe umeri, peste brate, cruda lor imbratisare. ochii transmit mai departe imaginea ce se contureaza perfect in fata, creierul isi revine si porunceste tuturor sa se opreasca. serpi se sting, caci emotiile nu mai apar, viermi dispar caci inima imi revine la bataile normale, melci mor caci nu au fost niciodata acolo, iar animalele, se sting, caci nu e loc de fluturi acolo unde imi e constiinta.

inceput.

2010-07-17T15:18:00.001-07:00

When the first baby laughed for the first time, the laugh broke into a thousand pieces and they all went skipping about, and that was the beginning of fairies. And now when every new baby is born its first laugh becomes a fairy. So there ought to be.

murphy.

2010-07-10T02:01:00.000-07:00

daca astazi totul pare perfect, maine se va termina.
Mi-am adus aminte de o nuvelă citită cîndva. Un scriitor ajuns în
culmea gloriei e sărbătorit de prietenii şi admiratorii săi. Ospăţ,
şampanie, toasturi!Maestrul se ridică şi, în aplauzele tuturor, spune:

― Iată-mă pe culme. Voi mă sărbătoriţi, cărţile mele sînt citite de
milioane de oameni, am 50 de ani şi o femeie frumoasă care mă
adoră. Toate acestea sînt a z i, le simt şi-s beat de ele. Dar mîine cînd
voi îmbătrîni şi pana mea neputincioasă va mucegai ce va fi ―
mâine? Se vor ridica alţii, mă veţi uita şi voi rămîne să mor singur,

neştiut de nimeni. Cîţi oameni se pricep să dispară cînd trebuie?
Adică atunci cînd sînt iubiţi, stimaţi, în plin apogeu, între suişul
luminos şi coborîşul sumbru? Asta e marea artă, să ştii să mori
frumos!
Şi scoţînd un revolver îşi trase un glonţ în inimă.

il saruta scurt prinsa in magia unui vis dureros. il vede, il atinge, ii vorbeste cat poate de frumos. e ca si cand si-ar regiza filmul ce il stiuse dintotdeauna. vorbeste incontinuu fara pauze prea lungi, ca si cand ar citi un scenariu. miscarile ii sunt bruste si incordate si pentru o clipa are senzatia ca da proba pentru vreo piesa. plange, fara motiv. o face din nestiinta, necesitate, e felul cel mai usor de a spune imi pare rau. il saruta incontinuu cu fata plina de lacrimi si sopteste intruna o lista lunga de scuze. el tace. o priveste fix. ii mangaie din cand in cand parul si mai scapa cate un "nu-i nimic". nici ea, nici el, niciunul nu stie de ce e trist. il prinde repede intr-o imbratisare parca pozand pentru un fotograf renumit. ii cer sa-i spuna ceva, orice, si sa zambeasca. el o face si murmura un "te ador" grabit. ea rade si plange innecata in lacrimi si isi lasa in jos mana stanga pentru a apuca un cutit. el o vede, zambeste dar nu face nimic. rad amandoi, si plang impreuna in timp ce mana blanda infinge cutitul cu brutalitate. imbratisati. asa mor. prosti; imbratisati; iubiti.

god knows even angels fall.

imperfect.

2010-07-05T01:04:00.000-07:00

"Love is always patient and kind; it is never jealous, love is never boastful or conceited; it is never rude or selfish; it does not take offense, and is not resentful. Love takes no pleasure in other people’s sins but delights in the truth; it is always ready to excuse, to trust, to hope, and to endure whatever comes. Love does not come to an end."

'cause she's like this:
hurt. cute. insecure. lovely. huggable. annoying. cool. adorable. bored. clumsy. confused. ashamed. crazy. foolish. lazy. smart. drunk. alive. wild. sleepy. shy. innocent. real. open. jealous. hungry. sometimes selfish, everytime friendly. sore. tense. terrible. dizzy. different. difficult. brave. fair. funny. lively. victorious. warm. cold. hot. cuddly. tender. weak. dirty. strong. strange. aggressive. lucky. stormy. weird. still lovely!

thank you.

2010-07-03T07:43:00.000-07:00

ploua. de cateva zile doar ploua...il astept. nu va veni. stiu asta...dar il astept. iar am chiulit de la scoala, e a cincea oara in ultimele doua saptamani. e noiembrie! e frig! imi e somn si cred ca o sa casc. imi invart telefonul in mana...apoi sarind de pe banca cu ochii atintiti asupra centrului comercial, bag aparatul in geanta. nu a venit...merg la scoala! si totusi...nu am cascat

fragment din jurnal. datat undeva prin noiembrie.

stiu ca prieteniile nu rezista niciodata, am aflat asta desi refuz inca sa o cred. dar ma gandeam sa-i dau ei jurnalul meu. acum l-am recitit, e plin de tampenii, de chestii ce nu trebuiau facute, de imaturitate, naivitate, prostie. zici ca l-am scris acum 10 ani nu anu trecut. e plin de chestii ce in mod normal nu i le-as spune cuiva...stiu ca m-ar judeca. o cunosc. dar i l-as da ei.

this is it.

2010-06-29T06:20:00.000-07:00

vom trece prin cacaturi, prin tampenii. vom plange, vom urla...vom cheltui mai mult decat avem, vom rade mai mult decat putem, vom bate pe cineva, vom sparge chestii, vom rupe reviste, vom minti, vom fura ciocolati, vom alerga prin ploaie, vom intarzia la examene, vom ramane un an, vom pierde locul la fara taxa, vom pierde trenu sa ne intoarcem acasa, vom cersi banii de chirie, vom cauta un loc de munca in zadar, vom manca corcoduse vara, vom dardai de frig iarna, vom viziona filme cretine, vom renunta la ceea ce visam, vom pierde tot ce aveam, vom strica relatia de acuma, vom face alta care sa nu reziste, vom pica probele, vom pica anul I, vom repeta la nesfarsit cateva poze, piese sau dansuri - nu ne vor iesi niciodata, vom fi niste idioate si vom regreta ca am plecat...dar poate, poate, nimic din astea nu se va intampla, si intr-o zi...vom fi acolo in bucuresti sau cluj, veti detesta orasul, voi detesta zona dar poate...doar poate vom adora faculta si zilele de leneveala.

actorul, "geniul neinteles" ce experimenteaza
mereu curios mereu trateaza
narcisist si temator de viata
iubitor de sine si iubitor de arta.

fotograful, singurul care pastreaza
un moment sau doua le fotografiaza
nu se uita inapoi, nu regreta
mereu cu amintirile curgandu-i din pipeta.

coregraful, iubitor de viata
mereu dansand sub bolta instelata
mereu cu nervi si zambete ce curg neincentat
mereu fecioara dintr-un simplu act.

si asta este, cortina sa lasat,
toti au trecut, toti s-au luptat,
au fost infranti sau au izbavit o lupta grea
nu conteaza si nu va conta.

misery business.

2010-06-22T13:05:00.000-07:00

"Spune-mi, ai face tocmai tu asta?!"
"da."
glasul imi era deja ragusit si simteam ca in orice moment am sa ma prabusesc in imensa sala de judecata. erau toti acolo, eram toti, ca altadata. era El, Judecatorul, cel a carui voce rasuna deabea la sfarsitul procesului, cel ce dadea verdictul final. la usii, erau paznicii, oamenii inaltati catre nefiinta, animale ce au gasit profunzimea. pe scaune stateau ceilalti ca noi, cei slaviti, asa eram numiti dar slava era departe de a fi a noastra. blestemati, asa eram, nascuti si crescuti in nemurire, eram patru la inceput, prietenii buni ce au crescut pamantul impreuna. copiilandri a caror teren de joaca era universul.
"Tocmai tu...?"
"as face-o."
ii raspundeam rapid celui ce imi adresa intrebarile, stiam ca orice moment de ezitare era tratat ca un minus in proces. imi venea sa urlu, as fi creat o furtuna in mijlocul locului sacru daca puterile nu ne-ar fi fost luate la inceput. eram toti patru acolo, cei ce au crescut in timp...s-au maturizat, au invatat sa se uite intre ei si sa dea vina pe alte tampenii. cei ce au devenit atat de destepti incat prostia le-a acaparat creierele iar micile parti ale slavitilor nemuritori au fost uitate. de asta eram acolo, ca eu, imaturul cerului, sa renunt la nemurirea mea pentru un strop de viata dinainte.
"spune-mi, tu aer, tu vant jucaus, de ce?! niciunul nu iubeste omenirea, nici tu. e bolnava, egoista, lacoma, manata doar de crime si sange, nimic bun nu mai traieste printre animalele alea primitive. vantule, iti provoaca sila, vad asta, stiu asta. deci de ce?! de ce ai renunta la darul nemuririi?! pentru ce? pentru cine?!"
"pentru el."
glasul imi tremura din ce in ce mai tare si simteam cum cuvintele judecatorului ma ataca. mereu am detestat omenirea, e proasta, scarboasa, urasc, urasc ceea ce creaturile alea tampite au facut din micul nostru loc de joaca, dar as sta, as renunta la tot pentru o viata de muritor pe pamantul ala imputit.
"el?!" si sala de judecata rasuna de rasete "care el?! Vantule....bunul tau prieten te-a uitat. timpul nu se intoarce ca tu sa te atasezi iar de el."
"stiu. dar vreau sa fie totul ca inainte. cei mai buni prieteni... si lacrimile imi rapira glasul.
"vei deveni uman...dar prietenia lui nu o vei mai avea"
portile s-au trantit si am pasit spre moarte. capul imi era aplecat caci mi-am dorit ceva ce nu ar fi trebuit sa cer, nu plangeam...n-as fi putut, umanitatea punea stapanire pe mine iar mandria...e cristalul pe care e construit intreg caracterul simplu si primitiv al unui om.

and I find it kind of funny, I find it kind of sad.

2010-06-19T10:35:00.000-07:00

e ca si cand ai intra intr-un magazin unde stii ca nu au niciodata inghetata ta preferata si totusi gasesti una.
e ca si cand ai privii o fantana arteziana si ai zambi crezand ca atinge cerul.
e ca si cand ai vrea sa plangi si inainte sa faci asta,strangi pe cineva de mana.

butterflies in my tummy.

2010-06-17T08:27:00.000-07:00

It tickles in my tummy he is so yummy yummy

she's so lovely.

2010-06-14T09:04:00.000-07:00

Imi place actorul. Imi plac gesturile lui usor stangace si rasul....imi place rasul colorat ce rasuna in fiecare incapere, l-as putea recunoaste dintr-o mie. Imi place stilul lui si felul cum te priveste...imi place vocea, vocea groasa, ii ador vocea, i-as fura-o daca as putea. Imi place sa-l vad jucand, sa-l vad pe scena. Imi place sa-l aplaud, ador asta, sa stea si sa-l aplaud. Imi place eleganta si felul cum isi tine mana peste bere. Imi place cum merge si cum ii atarna geanta pana la genunchi. Imi place cand il vad prostindu-se sau cand imi trezeste zambete. Imi place pentru ca ma face sa ma simt in siguranta.
Imi place chitaristul. Ochii lui, imi plac ochii lui care inspecteaza, imi place indiferenta cu care ma trateaza si faptul ca prin asta isi dovedeste o istetime acuta. Imi plac mainile lui, cum i se vad venele pe brate. Imi place sa-l vad cantand la vioara sau sa-l vad facand pe cretinul cu baietii. Imi place parul si faptul ca ma lasa sa-l impletesc dupa voia mea. Imi place pentru ca ma face sa-mi placa, prin ignoranta.
Dar dintre ei....imi place ea.
imi place pentru ca atunci cand rade i se mijesc ochii ca niste margelute sclipitoare si stralucesc puternic chiar daca e intuneric. Imi place pentru ca ma tinut in brate atunci cand mi-a venit sa plang si pentru ca ma pocneste mereu pe acelas brat. Imi place pentru ca parul ei are minte proprie si pentru ca si-l poarta "prost". Imi place pentru ca tatuajul ei sta sa-i sara de pe mana atunci cand isi arata muschii. Imi place pentru ca isi vopseste unghiile in culori turbate si pentru ca isi dezvolta o matematica proprie. Imi place pentru ca imi zice yuk cand ii spun ca o iubesc si asta nu ma deranjeaza. Imi place ca nu poti sa vorbesti cu ea dimineata si ca-mi repeta mereu ca merg stramb. Imi place ca-i place viata cu o putere greu de explicat. Imi place ca atunci cand rade se lasa pe spate si isi deschide gura laaaarg ca pasarile sa-i vada pierce-ul. Imi place ca rade de mine cand o imit facand fete. Imi place ca intelege ce vreau sa spun prin "execrabil" "genial" si "ai cacat." Imi place ca nu se supara daca o fac proasta, si pricepe ca e defapt un compliment. Imi place pentru ca azi ma facut sa-mi placa, dovedindu-mi [dupa 3 ani:-"] ca pot stii cu siguranta sa am incredere in ea si pot fi sigura ca se poate vorbii despre anumite subiecte. Imi place ca nu va citi asta, sau daca va citi se va stramba.

ignorance.

2010-06-11T11:27:00.000-07:00

cronică. proasta cronică!

It's like a shadow growing in my heart,
He's like a kiss in the autumn night,
He's just a dream - a puppet in my mind,
His skin is yellow - yellow and white.

It's just the mistery appearing in my soul,
He's like the rain crashing on the wall,
He's like a walk in the late October,
He's just a kiss remaining on my shoulder.

It's like a rainbow staying in my mind,
His hair is blonde in November night,
His elegance, his ignorance - he has that pretty charm
He's just a dream that hugs me when I'm felling down.

There, there...

2010-06-09T13:39:00.000-07:00

there there my beloved
a thousand times there.

imi strang pumni de furie si pentru o clipa am senzatia ca voi folosi cutitul in semn de razbunare. simt cum injuraturile sale mi se impletesc in vene parca fortandu-ma sa comit o crima. o soapta, un zambet si totul s-ar fi sters ca si cand vreun prescolar nestiutor ar sterge tabla plina de formule grele. ma opresc. zambesc si incerc sa o iau de la capat. partea asta nu-mi iese decat rar, iar atunci cand se intampla izbucnesc in ras. ii vad cum urca pe scena in timp ce imi spun monologul, cum profesorul imi zambeste stiind ca la premiera va fi pe aceiasi scena cu mica sa eleva, cum celalalt isi aranjeaza ochelari de soare. simt un impuls ce ma face sa le sar in brate, sa incerc sa-i scot ochelari, sa ma pupe pe frunte, sa aud inca odata "ce mica esti!" dar ma abtin. profesorul ma invatat bine...ma cunosc pe mine. si totusi...visele nu sunt nimic mai mult decat dorinte, iar dorintele sunt doar vise ce asteapta sa fie bagate in seama.

o scena, un teatru...mereu... mereu copii!

chill out.

2010-06-06T09:56:00.000-07:00

'cause life's like this ...

ar fi vrut sa urle...sa zbiere cat poate de tare, sa sparga ceva, sa mazgaleasca sa se calmeze intr-un fel. sa faca o mie si una de chestii intr-o singura secunda ametita ce trecea atat de greu. dar statea, doar statea gandindu-se la ce o astepta in ziua urmatoare - nimic. nimic important sau suficient de semnificativ cat sa-si iasa in halul asta din minti...o chestie nesemnificativa ce conta pentru o persoana ca ea. se criza fara motiv. se gandea la milioane de posibilitati in care ziua urmatoare ar putea lua o intorsatura ciudata. se gandea la cine va fi acolo, cine o va vedea facandu-se de cacao...si ar fi vrut sa fie toti, toti care insemnau ceva in mintea ei inuman de zapacita. ar fi vrut sa fie acolo, sa o plesneasca in caz ca incepe sa planga, sa o aplaude in caz ca o da in bara, sa-i zica atunci cand a dat-o in bara...sau sa nu faca nimic. doar sa fie acolo, sa o vada cum se zbate pe scena mai rau ca un peste pe uscat, sa rada de ea si cu ea cand incepe sa se balbaie sau cand incepe sa tremure toata ca si cand ar fi pus-o cineva pe vibratii. ar fi vrut ca toti sa o vada, toti cei ce au contat. ar fi vrut sa vina doi actori si o piti in devenire, ar fi vrut sa vina viitoare coregrafa de balet si fotografa din Viena, ar fi vrut sa vina baiatul-ce-nu-face-nimic toata ziua si dude-ul ce va deveni fotograf, ar fi vrut sa vina un el si-o ea ce ii sunt rude...ar fi vrut sa vina puiul de zeu si tipu cu par lung ce stie sa faca muffins...ar fi vrut sa vina toti. s-ar fi simtit mai bine...mai linistita. complica lucrurile, mereu le-a complicat...mereu s-a agitat degeaba. la sfarsitul zilei era intotdeauna asa cum puiul de zeu ii spusese ca va fi...nimic nu ar mai conta, la sfarsitul zilei era doar ea cu patru pereti si un elefantel de plus.

chill out whatcha yellin' for?! laid back it's all been done before.

eu si hercule.

2010-06-04T14:56:00.000-07:00

nu...titlul nu are nimic de-a face cu postarea. e doar o alta chestie retardata ce sa adunat printre celelalte chestii retardate ce sunt obisnuita sa le fac [si da, am facut o rima.].

Nu mai ploua. totul parca s-a oprit cu un sunet mut. nu se mai aude nimic...doar sunetul linistitor al tastelor sfaramate sub degetele mele, parca imi simt gandurile cum se scurg pe tastatura asta jegoasa. ma gandesc. atat. ma gandesc la tot ce am vrut sa realizez pana acum si n-am apucat...la tot ce am realizat fara sa vreau...la tot ce am obtinut. la hartiile alea colorate mazgalite cu numele meu si doua-trei stampile pentru care m-am chinuit atat, ce stau acum mototolite undeva prin dulapul meu, la toti acei oameni care intr-un moment contau atat de mult incat as fi dat orice pentru ei...iar acum un simplu ceau necesita prea mult efort, la tot ce am in acest moment si voi pierde peste aproximativ un an jumate, la tot ce nu am si probabil voi avea in acelas timp. ma gandesc la vise, la milioanele de vise ce imi intra adanc in creier devenind in scurt timp proprietarii mintii mele, se chinuie sa iasa la iveala, sa reuseasca sa existe intr-un moment sau altul iar eu, "mandra" le refuz inocenta cu simplul motiv ce intotdeauna il detin "nu pot". ma gandesc la nu pot-ul asta, ma bantuie de cand ma stiu, ma imbratiseaza la fiecare chestie care chiar conteaza pentru mine, ma sufoca si nu ma lasa in pace parca fortandu-ma sa-l accept, sa-l adopt. si o fac. ca o naiva, ii accept conditiile fara sa-i cer nimic in schimb, il iau si il detin facandu-l parte din caracterul meu de copil imatur iar apoi, ca o adevarata infantila, ma smiorcai in incercarea de a ma elibera de el. si nu ma lasa, caci s-a obisnuit cu mine...e micul meu "nu pot" ce brusc, e parte din mine.

"atât de aşa-şi-aşa"

cronică

2010-06-01T12:27:00.000-07:00

"theatre is something you experience and experience is a way of thinking. you don't experience something just with the mind but with the body: I'm moved, I'm touched, I feel something."

nu as putea descrie niciodata sentimentul. e unic. ciudat. diferit. e ca si cand la malul unei ape rasar comori, parca purtate anemic de valuri se plimba pe nisipul unei localitati uitate. da...e ca si o comoara. defapt, e ca si o cutie pretioasa, continutul e necunoscut si nu il voi cunoaste niciodata. e o cronica! asa e! o cronica, asta e cuvantul potrivit! e o cronica gata sa se scrie, ce se inghesuie in gandurile mele fortandu-ma sa o accept, sa o inteleg, sa o consum. ca si cand as fi vreo dependenta sau vreo nebuna scapata de sub control. da...asta vrea! sa o consum! sa ma trezesc in gand cu o cronica imatura, gata-gata sa-mi sugrume visele sau sa-mi inece sperantele. sau sa adorm cu ea, sa o visez...sa o respir, prin fiecare cuvant pe care am sa-l scriu sau am sa-l rostesc sa iasa ea in toata splendoarea unui sentiment ce nu ar fi trebuit sa apara. o cronica. atat. doar una! si tot ceea ce am crezut ar putea sa se darame, din cauza unei scrieri ce nu-si are rostul.
dramatizez. din nou. duc chestiile la extreme. e o cronica...dar e atat de superficiala incat va pieri undeva intre dorinta de a fi scrisa si un nu pot imaginar.

Pouă.

2010-05-30T05:20:00.000-07:00

se sparg precum paharele la o petrecere, cad si se sparg. viata unei picaturi de ploaie e atat de rapida, de scurta...isi scurge esenta intr-o baltoaca formand cercuri care mai de care mai rapide. inmormantarea e scurta, trece imediat ce alta picatura cade in acelas loc. totul se intampla intr-o fractiune de secunda....totul se termina imediat. cand ploaia se sfarseste, iar lacrimile se sting, curcubeul cinsteste moartea fiecarei picaturi. nimeni nu observa...nimeni nu gandeste. strazile mereu sunt pustii cand ele cad....ca si cand ar cadea rachete in urma unor artificii, bubuiturile ascund copii iar rachetele alunga adultii. totul se termina scurt, trist. magia unui asemenea moment e pastrata doar de vreun El si o Ea rataciti in mijlocul unei strazi. un sarut -poate doua- in mijlocul unor morti bizare...un sarut ce reinvie momentul, ce aprinde magia, ce deschide curcubeul.

She was like April sky
Sunrise in her eyes
Child of light, shining star
Fire in her heart
Brightest day, melting snow
Breaking through the chill

Soarbe din ceasca de cafea ratacita pe masa, se stramba incet ca si cand ar mai avea nevoie de zahar. Mereu i-a placut zaharul prea mult, mult prea mult, se hraneste cu dulciuri si prostii de prin magazine fara sa se gandeasca la consecinte. Isi aranjeaza bretonul ca si cand ar fi gata-gata de o intalnire, dar gestul il face doar din cauza unor aprecieri bizare. Nu ii place niciodata cum ii sta, ba e lung...ba prea scurt, nu se oboseste sa si-l aranjeze, superficialitatea ei ii e depasita doar de narcisismul ce il detine. Ochii caprui, parca mereu plictisiti, i se plimba pe masa cautand cutia cu zahar.

He was like frozen sky
In October night
Darkest cloud endless storm
Raining from his heart
Coldest snow, deepest thrill
Tearing down his breathe

Se trezeste brusc, scapand din cosmarul ce il urmase toata noaptea. Isi trece mana prin par amintindu-si inca odata ca trebuie sa se tunda. Se ridica lent ca si cand ar avea 80 de ani si e pe moarte. E slab. Prea slab. Dar nu a dat niciodata impresia ca il deranjeaza...e ca si cand i-ar placea starea lui actuala. Isi aprinde apoi o tigara, parca vrand sa mediteze asupra zilei ce il asteapta. Fumeaza scurt, lent, cu o monotonie asteptata. Arata ca si cand ar vrea sa pastreze momentul pe vesnicie. Gandurile i se imprastie in camera si i se lovesc treptat de amintiri.

October and April.

Roz.

2010-05-18T10:56:00.000-07:00

"mi sa spus ca nu as putea ucide niciodata un om...am ales sa ucid un judecator."

"liniste. atat. doar liniste. o ciudata stare de hibernare, se simte ca si cand ar dormi cu ochii deschisi si pur si simplu ar visa in nestire. paseste incet, agale si se zareste pe sine in mijlocul unei sali imense de judecata. locul rasuna dintr-o data si gandurile ei se pierd. sta si asculta, se asculta ea pe sine cum cere ceva ce nu a mai cerut pana acum...sus, pe scaun, in rolul judecatorului sta el, un fraier, asa l-ar fi descris pana acum...un fraier dragut. l-ar impusca daca ar avea ocazia, doar un glont - poate doua - in partea dreapta a capului, mereu ia placut partea dreapta, fara motiv...doar ca, se descurca mai usor cu mana aia. un glont, atat i-ar trebui...un glont si o scapare, evident remuscarile ar fi urmat-o toata viata si probabil s-ar fi sinucis daca ar fi facut asa ceva, dar ...un glont poate ar elimina prostia din creierul lui mic si roz. nu-i place rozul, nu ia placut niciodata poate tocmai de asta ar fi ales un glont roz...sa fie dureros gestul, sa simta in unicul sau neuron puterea unei culori idioate...ca si el...ciudat, nu stia ca [virgula] culorile pot sa reprezinte oameni...el e roz...un roz bombon, roz pentru ca e fraier...bombon pentru ca e cute."
-Va mai aduc ceva?!
-aaa...nu, multumesc.
se trezise din starea de hibernare si tresari usor. buzele pareau sa-i preseze usor alunita iar ochii i se mijisera in semn de "zambesc da' pleaca". unghiile negre se afisara imediat pe pahar si cu un gest de suparare inchise ochii si continua sa-si dea pe gat starbuck-sul cald.

friends forever...

2010-05-16T03:23:00.000-07:00

Sunt toate acolo, in mine...se zbat care sa castige micul lor razboi imaginar. Prima care a aparut e Ea, Emotia, singura inocenta si sincera dintre ele, singura care vine ca rezultat al Dorintei, singura care te face sa tremuri de bucurie sau sa plangi de fericire, singura care nu se gandeste la sine ci se gandeste la toti. Ea, Emotia, e data la o parte de Invidie, cea mai sireata dintre toate, e pur si simplu manata doar de un narcisism pur, e unica ce iubeste si uraste competitia in acelas timp, la scurt timp dupa Invidie vine Mania, ca si cand ar fi doua surori gemene, se trag una pe cealalta si se completeaza reciproc. Mania e rece, cruda, nu se iubeste pe sine dar uraste ceea ce e in jurul ei, e sincera dar nu dorinta de a fi corect ci din dorinta de rani cat mai mult. Toate se aduna, incet, incet...in mine, se lupta pentru superioritate ca si cand ar fi sfarsitul unei vieti de om, dar la final, cand razboiul e pe sfarsite si ultimul pas e facut, Emotia se retrage, blanda, rusinoasa, Mania dispare sau se concentreaza asupra unei singure persoane, Invidia pleaca, caci raul deja a fost facut. Ramane doar una ce ocupa locul tuturor, ce persista indiferent de consecintele unui razboi imaginar...prietenia.

"a friend in need's a friend indeed".

Journey to the Past.

2010-05-08T13:30:00.000-07:00

isi umezeste penita stiloului intr-un strop de cerneala ratacit pe masa. cu ochelari aburiti din cauza gerului ofteaza scurt cand isi gaseste ceasca de drog goala. nu spune nimic, ridica doar un caiet prafuit, il studiaza cu atentie si grija ca si cand ar fi vreun artefact pretios. o fila se desprinde lent din cusatura batrana, cazand cu brutalitate pe covorul imbibat in must. zambeste cand zareste scris cu litere mari pe coala de hartie un nume...un nume simplu, un nume de baiat.

fragment din jurnalul meu...e datat undeva prin octombrie anul trecut. nu stiu de ce l-am scris aici...vremea de afara si starea mea de azi imi aminteste de toamna ce-a trecut...

"like this autumn leaves I don't have nothing to hold."

Missing...

2010-05-06T09:20:00.000-07:00

e Ea. rosul din parfumul tineretii,
mania din gustul negru al vietii...
iubirea din amintirea tuturor,
nostalgia clipelor ce mor.

e simpla soarta a unui nou balaur,
simplul sarut al unui taur,
simplul sarcasm al unei fecioare...
e scorpionul ce niciodata nu moare.

e doar ragazul timpului ce piere,
doar simplitatea cersetorului ce cere,
doar ironia unei lacrimi de sange,
doar iubirea...ce nu mai poate plange.

e ea, micuta floare alba de cristal,
cu sunete tatuate ce curg incet la mal,
cu amintirea unei foste prietenii...
cu lacrimile unor doi copii.

things I almost remember...

2010-05-05T08:02:00.000-07:00

ce am vazut eu azi (copyright teo.):

- un prieten vechi, statea tolanit pe scaunul din 18 nici macar nu sesisaze ca-l priveam dar oricum, l-am recunoscut deabea dupa ce autobuzul a parasit statia asa ca, suntem prosti in mod egal.
- colegi. scoala. nu e nimic special acolo, nimic extraordinar...e un tipar! serios, cred ca toate scolile sunt facute ca sa nu atraga, ma gandeam la o comparatie acuma dar nu gasesc niciuna, inchisorile au misterul lor (uneori sadic...alteori bine meritat), spitalele ascund o politica mai ceva ca la televizor, bisericile sunt si mai rau....dar scoala, e...simpla, neinteresanta, plata!
- am vazut un El si o Ea, se plimbau undeva printr-un parc. sunt convinsa ca locul unde erau ii facea sa provoace magia ca si cand ar fi intr-o competitie, dar se descurcau de minune.
- am vazut emotie, scanteia inauntrul unei copile...i se vedeau ochii caprui sclipind ca si cand tocmai a castigat ceva ce isi dorea cu desavarsire.
- am vazut un soare ascuns, si o caldura enorma ce era gata-gata sa sufoce orice locuitor destul de curajos cat sa paseasca afara din casa.
- am vazut teatru. teatru prost, doar replici aruncate...teatru fara gesturi bine definite, fara traire interioara, fara cunoastere de sine sau de personaj...-fara nimic. doar teatru.
- am vazut un drum pe care n-am mai mers demult...era la fel ca ultima oara, nimic schimbat, nimic nou...la capatul lui ma astepta emotia de a reveni intr-un voluntariat ce s-a transformat in prieteni.
- am vazut o femeie afectata, ce cerea cu disperare o palma, poate doua.

am mai vazut multe...dar nu imi amintesc.

"and a song...someone sings once upon a December...."